„Partir, c'est mourir un peu,
C'est mourir à ce qu'on aime :
On laisse un peu de soi-même
En toute heure et dans tout lieu.”
(Edmond Haraucourt)
...
Un mare gol în inimă - cu asta rămân de fiecare dată când petrecem un pic de timp împreună și apoi trebuie să ne despărțim... Cât de adevărate sunt, iar și iar, acele cuvinte pe care ni le tot repeta tata în copilărie! [Bineînțeles că atunci nu înțelegeam, dar uite cum au devenit realitate!]
În astfel de momente îmi doresc, pur și simplu, să nu mai existe distanțe... Nici plecări, nici despărțiri, nici așteptări. Nimic din toate astea. Doar să fim împreună... Ce utopie pentru viața de aici! Ca să se întâmple asta e nevoie să tot murim, puțin câte puțin, până când veșnicia ne va da Viață...!