...
Dragă Micule Dar,
Și-n luna care a trecut am avut parte de experiențe inedite. În primul rând, tati a fost plecat timp de două săptămâni [din fericire, delegația s-a potrivit cu vacanța Tâlvanei și a stat ea cu noi zece zile, altfel am fi simțit dorul mult mai acut], lucru care nu s-a mai întâmplat de când te-ai născut. Erai așa bucuros să-i auzi glasul la telefon și mereu când treceau vecini pe hol credeai că vine el acasă...
Ai ucenicit mult pe lângă doctora noastră exuberantă, adică ați făcut destule ghidușii împreună [în ciuda faptului că ați fost răciți amândoi]: giumbușlucuri gimnastice, picturi, v-ați ascunselea, întreceri cu Bum-Bum și câte altele!
Ai început să bombănești mai mult ca înainte - eu zic că în „româna primitivă” [bla-bla-blu-ba-ma-ba-ma-ma-ma-la-ta-ta-lu-ba-bu...] și ești un drăgălaș zulufat care ne uimește mereu-mereu! Vrei să faci lucrurile singur: să mănânci [doar cu stânga, altfel nu-ți convine], să urci scările, să dai cu aspiratorul, să te speli pe dinți, chiar să faci poze atunci când vezi că o aduc pe Nona, vrând parcă să ne demonstrezi că ai crescut.
Spre surprinderea mea, ai fost încântat de noile piese lego [înainte îți plăcea doar să dărâmi ce încercam noi să construim], dar nu la fel de fascinat ca mine de minunatele cărticele de la Univers Enciclopedic junior [nu-i bai, o să vină și vremea lor!]. Cădelnița e încă printre preferate, ai momente când o cauți și dai turul apartamentului cădind.
Cam atât îmi amintesc, restul ne rămâne impregnat în inimi.
cu drag, alături,
mami