25 [în 25] cea mai scurtă reîntoarcere Acasă

...

Întorși între betoanele timișorene, în cutia lor de chibrituri [care e, totuși, o mică planetă de liniște, de frumos și de bine], ea se așază în fața Polarului pentru ca degetele-i să tasteze în câteva rânduri o frântură din glasul inimii.

Pornesc dimineața, deși nu chiar așa devreme cum își propuseseră cu o seară înainte. Făt-Frumos-numai-os gonește cu Skodina [calul verde pentru care, din considerente practice, a schimbat-o pe Tina anul trecut] ca să ajungă la timp. Își duce soția și fiul Acasă, în locul unde el și ea s-au cunoscut... Cărarea de brazi, odată regăsită, le umple rărunchii cu o liniște revărsătoare, iar pe Micul Dar îl face să exclame un sincer și repetat: „Uaaaaa!”. Aici zăpada nu s-a topit, e grupată în pâlcuri ca niște uriașe vate de zahăr înșirate printre semeții veșnic verzi. Pe alocuri, mici cascade înghețate - semn că veșnicia s-a statornicit în aceste locuri...

Își îmbracă iile și intră. Casa lupilor tineri psalmodiază. Câteva lacrimi ascunse brăzdează obrajii, din pricina îndelungatului dor... Reînțeleg amândoi de ce acest loc e atât de special: pentru că se simt mai aproape de sufletul lor, care aici e Acasă! Gazda dătătoare-de-binecuvântări-de-întoarcere le vorbește puțin, dar atât cât ei să înțeleagă că nu i-a uitat... 

bucuria primăverii în grădina bunicilor

„Deci și ție-ți plac narcisele?”

...

O fotografie poate fi un mic rezumat al lunii: întoarcerea lui Dar, cești mari de ceai, Van Gogh și trei serii de narcise...

oamenii ca pâinea caldă îți schimbă perspectiva

...

Nu mă mai duc. Nu am timp, mai bine stau acasă. [Peste alte câteva minute, iar și iar, invocând diverse motive:] Eu nu mai merg la conferință, mai bine mergi tu.

În cele din urmă însă, la insistențele lui calme și grijulii, m-am dus. Și ce bine a fost!!! Așa s-a întâmplat și la conferința Maicii Siluana despre „Curajul Schimbării”, și la cea de aseară, „Emoție și mâncare în aceeași farfurie - soluții practice împotriva epuizării”, susținută de nutriționistele Lavinia Bratu și Maria Varga [eveniment organizat de Academia Mămicilor din Timișoara].

Cât de firești sunt lucrurile pe care le-am auzit! [Dar noi nu mai știm să fim firești...] Problema mea cea mai mare din ultima vreme e că mă simt mereu obosită și am tot timpul promisiuni lăsate în urmă, iar faptul că nu mă încadrez cu ele mă face să fiu stresată... Și povestea se tot repetă. Se tot repeta, pentru că acum am înțeles care era una dintre cauzele principale ale acelei stări: lipsa prelungită a somnului în cel mai important interval al nopții, adică între orele 22-24. [Vrând să mai fac una-alta, mă pun la somn foarte târziu, iar dimineața când îmi dă Micul Dar trezirea sunt vraiște. Încerc să mă pun pe picioare cu diverse paliative, dar funcționează doar pentru scurt timp.] Apoi, am neglijat și importanța apei. Înainte obișnuiam să beau mai multă, dar acum nu i-am mai acordat atenție, considerând că și ceaiurile sunt bune... 

Împrăștierea dă o stare de frustare continuă. Mereu ai ceva de făcut, te învârți ca un titirez de colo-colo, obosești și în cele din urmă constați că nu ai rezolvat nimic... Ceea ce mi-am propus acum e să purced cu pași mici, sunt conștientă că nu se poate totul deodată. O să dorm acele două ore înainte de miezul nopții [și sunt sigură că astfel o să mă pot trezi înaintea Micului Dar], o să beau mai multă apă și o să încep să fiu mai atentă la mine [așa cum ne-a sfătuit aseară Lavinia Bratu], la ceea ce simt, la ceea ce trăiesc, la ceea ce-mi doresc. Dacă mă țin de aceste trei lucruri, pentru început e destul și voi fi mulțumită!

Mulțumesc, dragă Dar, că ai avut răbdare cu mine și ai insistat să merg! Mulțumesc Maicii Siluana și doamnelor Lavinia Bratu și Maria Varga pentru sfaturile neprețuite!

Micul Dar, Silabisitorul Bombănel

...

            Dragă Micule Dar,

         Și-n luna care a trecut am avut parte de experiențe inedite. În primul rând, tati a fost plecat timp de două săptămâni [din fericire, delegația s-a potrivit cu vacanța Tâlvanei și a stat ea cu noi zece zile, altfel am fi simțit dorul mult mai acut], lucru care nu s-a mai întâmplat de când te-ai născut. Erai așa bucuros să-i auzi glasul la telefon și mereu când treceau vecini pe hol credeai că vine el acasă...

        Ai ucenicit mult pe lângă doctora noastră exuberantă, adică ați făcut destule ghidușii împreună [în ciuda faptului că ați fost răciți amândoi]: giumbușlucuri gimnastice, picturi, v-ați ascunselea, întreceri cu Bum-Bum și câte altele!

        Ai început să bombănești mai mult ca înainte - eu zic că în „româna primitivă” [bla-bla-blu-ba-ma-ba-ma-ma-ma-la-ta-ta-lu-ba-bu...] și ești un drăgălaș zulufat care ne uimește mereu-mereu! Vrei să faci lucrurile singur: să mănânci [doar cu stânga, altfel nu-ți convine], să urci scările, să dai cu aspiratorul, să te speli pe dinți, chiar să faci poze atunci când vezi că o aduc pe Nona, vrând parcă să ne demonstrezi că ai crescut. 

         Spre surprinderea mea, ai fost încântat de noile piese lego [înainte îți plăcea doar să dărâmi ce încercam noi să construim], dar nu la fel de fascinat ca mine de minunatele cărticele de la Univers Enciclopedic junior [nu-i bai, o să vină și vremea lor!]. Cădelnița e încă printre preferate, ai momente când o cauți și dai turul apartamentului cădind. 

          Cam atât îmi amintesc, restul ne rămâne impregnat în inimi.

cu drag, alături,

mami

vreme și pentru tine, suflete!

...

vreme de adunare.

vreme de liniște.

vreme de făcut ordine în gânduri,

vreme de împrimăvărare:

vremea Postului Mare!

buchetul de ziua mamei

...

Ce înseamnă să fie Ziua Mamei și să fii mamă? Înseamnă să ai grijă de puiul tău așa cum faci zilnic, dăruindu-i-te întru totul, bucurându-te alături de el, trecând peste oboseală datorită drăgălășeniei lui cuprinzătoare... Și mai înseamnă să te întorci de la plimbarea matinală și să găsești un minunabil buchet alb lăsat de soțul tău la ușă... 

din spectacolul primăvăratic al norilor

mourir un peu, chaque fois...

„Partir, c'est mourir un peu, 

C'est mourir à ce qu'on aime : 

On laisse un peu de soi-même 

En toute heure et dans tout lieu.”

                                                                                                                       (Edmond Haraucourt)

...

Un mare gol în inimă - cu asta rămân de fiecare dată când petrecem un pic de timp împreună și apoi trebuie să ne despărțim... Cât de adevărate sunt, iar și iar, acele cuvinte pe care ni le tot repeta tata în copilărie! [Bineînțeles că atunci nu înțelegeam, dar uite cum au devenit realitate!]

În astfel de momente îmi doresc, pur și simplu, să nu mai existe distanțe... Nici plecări, nici despărțiri, nici așteptări. Nimic din toate astea. Doar să fim împreună... Ce utopie pentru viața de aici! Ca să se întâmple asta e nevoie să tot murim, puțin câte puțin, până când veșnicia ne va da Viață...!

analogie

întâmpinare