...
Dragă Micule Dar,
Iată că a venit vremea să scriu și despre dărnicia ta delicată! Dăruitor te vede tatăl tău, delicat te văd eu. Și viceversa, desigur! Ești un delicat dăruitor și-un veritabil dăruitor delicat! Dincolo de toată oboseala și alergătura noastră cotidiană, tu ești minunea lui Doamne-Doamne! Bucuria noastră cea mai mare, drăgălașul care ne ia fețele cu mânuțele și ne sărută obrajii înseninându-ne toată ființa... Eu am parte cel mai mult de acest tratament privilegiat. Deseori mă întreb cum de simți, căci vii să faci asta exact la momentul oportun! Bineînțeles că mai sunt și cazurile când îți dai seama c-ai făcut un pocinog și vrei să-ți ceri iertare cățărându-mi-te-n brațe, cu cea mai nevinovată față din lume.
Se schimbă atâtea încât acum nici nu știu ce mai e nou. Poate uneori nici nu e nevoie de-o contorizare riguroasă. Importante sunt momentele împreună și tot ceea ce învățăm unii de la ceilalți, noi de la tine și tu de la noi...
Se schimbă atâtea încât acum nici nu știu ce mai e nou. Poate uneori nici nu e nevoie de-o contorizare riguroasă. Importante sunt momentele împreună și tot ceea ce învățăm unii de la ceilalți, noi de la tine și tu de la noi...
cu drag, alături,
mami