...
„Nu știu dacă mă-nțelegi, dar eu nu mai pot de dragul lui!”
Încă e la noi, dar deja îi e dor de el. Îi e dor de el și când e lângă ea. Asta zice cerșetoarea de pupici de aproape doi ani... La rândul lui, ucenicul e receptiv: a învățat despre inimă și a auzit diverse explicații de care în mod normal nu are parte, a fost legănat pe cântec de medicamente [numai Tâlvana ar putea face așa ceva!], arată spre el când îl întreabă cine e iubirea ei [sper s-apară „Alexandru” la momentul potrivit și să ocupe acel loc!], dansează împreună pe melodia Broken [hitul ultimei sesiuni] făcând piruete peste piruete și-i speculează slăbiciunea punând-o să-l ajute să „trăiască periculos”.
Deși răciți de-o săptămână amândoi, s-au jucat și s-au amuzat copios! El merge și-o trezește dimineața cu pupici topitori, ea-l plimbă cu elefantul sau cu calul. El îi arată unde să-l așeze [în special pe blatul cu pult], ea nu zice nu, iar eu sunt nevoită să joc rolul polițistului și să restabilesc limitele pentru amândoi. El dă semne c-ar umple scutecul, ea aduce repede și fericită olița, iar eu râd când văd că da-ul lui George e mereu alarmă falsă. „George, dormim?” e-un alt refren zilnic, căci se pare că, după o perioadă extrem de surmenată, organismul ei își cere drepturile [și e normal să fie așa!]. Mi-e atât de drag să-i văd dormind împreună, și-n momentele în care simt că nu mai pot, stau și eu câte-un pic...
Mă bucur nespus de mult c-a venit, prezența ei îmbucurătoare ne-a făcut dorul de tati Dar mai suportabil. Din fericire, numărătoarea e pe sfârșite, vine, vine-Acasă cu primăvara!