...
Dragă Micule Dar,
Poate că în ultima lună au survenit cele mai profunde schimbări pentru noi din acest an. Una dintre acestea e faptul că din dimineața zilei de Sfântul Andrei am încheiat capitolul Laalaa. Nu de voie, ci de nevoie. Pentru ca mami să fie bine, să se refacă și să poată avea grijă de tine așa cum se cuvine. Deși nu ne așteptam, ai fost foarte înțelegător și cuminte, adaptându-te repede la schimbare. Acum știi că laptele-i în frigider și ne dai de știre printr-un miam-miam când dorești să bei. De altfel, ai început să mănânci mult mai bine și să dormi neîntrerupt noaptea - ceea ce mie, obișnuită cu un somn alb mai ales în ultimul timp, mi se pare extraordinar!
Ești un mic aristocrat și ne bucuri zilnic cu drăgălășenia ta matură. Ești atent [ne aduci scăunelul de lemn dacă stăm pe covor când îți dăm să mănânci la măsuță] și darnic [ne dai din mâncarea ta dacă unul dintre noi nu gustă], harnic [toată lumea a remarcat că-ți place curățenia și că dacă găsești o scamă sau o firimitură pe jos imediat o iei și o duci la coș] și curios [orice obiect nou sau activitate diferită îți atrage atenția și vrei să te implici] și crești pe toate planurile.
Deși cuvintele se lasă așteptate, acum folosești mai multe feluri de da, pe care eu și tati Dar am învățat să le interpretăm. E da-ul convins pentru atunci când vrei foarte mult ceva, da-ul mieunat care înseamnă nu, da-ul scurt de la telefon care înseamnă alo, da-ul lung și șod pentru când îți place ceva. Pe de altă parte, ideile ghidușe apar la tot locul. Fie că-ți faci tobă din tava rotundă de tablă pentru prăjitură, fie că muți florile care-ți stau în cale sau că folosești fierbătorul ca jucărie și cablul lui pe post de câine [de altfel, nu am mai fiert deloc apă în el; ne-am reîntors la încălzitul în ibric pe plită], toate ne descrețesc oboselile și ne fac să zâmbim. Însă cel mai mult ne uimește faptul că l-ai transformat pe domnul Pălărioară în cădelniță și dai zilnic ture cădind prin toate colțurile apartamentului, așa cum ai văzut la biserică.
Te-ai bucurat că am schimbat între timp pozele din rama verde și te cațeri în fiecare zi întrebând sau arătându-mi oameni dragi. Albumul foto încă rezistă, deși e foarte răsfoit. La fel și cărțile tale, pe care, chiar dacă nu ai răbdare să le citim împreună, le scoți și le răsfoiești în felul tău; de multe ori găsești ceva care-ți atrage atenția, și atunci încerc să mai inventez o fărâmă de poveste. Dar cea mai frumoasă poveste a noastră ești tu...!
cu drag și cu iubire,
mami
