...
Era aproape de miezul nopții. Înainte să plece de pe Stelelor, Scaiete zâmbi și-i spuse lui Ciuline: „Numai să nu ne întâlnim cu vecinii!” „Care dintre ei?” „Și cei de-aici, și cei de-acolo”. Au râs câteva secunde pe seama glumei, apoi au descuiat și încuiat în liniște. Într-adevăr, cine i-ar fi văzut cu două plase și două perne în mână la acea oră ar fi crezut ori că fug, ori c-au fost dați afară, ori că sunt puțin nebuni. Adevărul era, de fapt, mai simplu: neîmpăcați cu tic-tacul, se îndreptau spre al lor Acasă. Cel de pe strada cu rezonanță de toboșar, unde-i aștepta Brăduț cel proaspăt împodobit, pereții care răspândesc miros de lemn și liniștea... Liniștea de după multe căutări [unele neterminate], o liniște a regăsirii... Nu au masă, dar au Acasă!