...
Viața fiecăruia dintre noi e un dar neprețuit! Să știm s-o apreciem cum se cuvine, s-o trăim ca atare zi de zi, indiferent cât e de greu, e răsplata noastră cea mai mică pentru Doamne-Doamne... Pentru mine, Brumar a fost o nouă și neașteptată răscruce, în care am reînvățat că viața e dar!
Om slab, m-am temut. Respingeam ideea reluării navetei în saloane albe pentru resuscitarea doamnei Moglob și, într-un final, tot acolo am ajuns. Însă goală, sfâșiată, fără dar... Albă ca varul, sleită de puteri. Nu știu de ce s-a întâmplat așa, dar toată această poveste-de-stat-la-marginea-prăpastiei-și-revenire-în-momentul-critic mi-a reamintit că Doamne-Doamne mă iubește și mai așteaptă ceva de la mine... Viața e dar, s-o trăim ca atare! Zi de zi, indiferent cât de greu ne-ar fi!