...
Dragă Micule Dar,
Ce mare te-ai făcut! Am numărat împreună până la... zece! Nu zile, nu săptămâni, deja luni! Ești un voinic curios, fascinat de tot ce te înconjoară! Încerc să reiau mental cursul unei zile ca să-mi dau seama ce ai mai învățat nou... Ei bine, aproape mergi de unul singur, mai e puțin și treci la inventare fără să te mai putem opri. Dulapurile din bucătărie și sertarele biroului meu sunt preferatele tale. Ceri de multe ori să fii dus la ele ca să scotocești. Ești așa drăgălaș când te ridici pe vârfuri să vezi ce e înăuntru! Sau când, acompaniat și supravegheat de grijuliul tău tată [timp în care eu strâng din ochi să nu se spargă ceva], începi să scoți oalele, capacele sau proviziile de mâncare. Până acum ai ciobit un ibric și ai vărsat punga cu orez [apoi dădeai cu mânuțele prin boabele împrăștiate peste tot, că nu știai ce e cu ele]. Știu, e de-abia începutul!
Când mănânci, în special la prânz, te amuzi foarte tare studiindu-mi antebrațul și mâna dreaptă. Nu-mi dau seama de ce, dar, bineînțeles, îți fac jocul. Am observat și că dacă-ți cânt un cântecel vesel [geamurile încă sunt întregi] mănânci mai cu spor. Totul e, oricum, în funcție de zi. Niciuna nu seamănă cu alta.
Când gătim - căci da, când nu faci nani, și nu avem încotro, ești ajutorul meu - îmi pun rotițele la treabă să găsesc ceva ce n-ai mai analizat și care să-ți stârnească interesul. Așa ai primit linguri de lemn, pensule, infuzoare și multe altele. Într-o zi ai frământat aluat de biscuiți și tare ți-a plăcut! Și rezultatul a fost minunat: să fi avut niște pui, ce fericiți ar fi fost! E, dar locuind la etajul 2, am fost nevoită să mătur. Tu, ca de fiecare dată, ai chiuit văzându-mă făcând asta.
La capitolul cuvinte, predomină ata și tata. Ata e când te bucuri de ceva, iar tata-i tata - fie că-i acasă, fie că-i la lucru. Uneori sunt și eu tata. Au mai apărut și baba, gata, apa în peisaj, doar mama se lasă așteptat. [Am răbdare.]
Îți plac mult cărțile, mai ales cele pe care nu ți le lăsăm în țarc - adică acele cărți frumos ilustrate, dar necartonate. Totuși, pentru că ai mai exersat datul paginilor ne uităm împreună prin ele. [Că după aceea le pun la presat sub dicționare, asta-i partea a doua.]
Ți-a ieșit al șaptelea dințișor și am avut zile mieunite cu ocazia asta. Încă avem. Încă pari să ai dureri supărătoare din pricina lui sau al vreunui alt frate pe care noi nu-l observăm. Tot din această cauză lăptăria Laalaa a fost solicitată intens. [Din fericire, încă mai are resurse.]
Cam asta mi-am amintit. Închei pentru că e, ca de obicei, târziu. „Iubirea mea luminează unde caracatițele visează.” - se potrivește acum...
Când mănânci, în special la prânz, te amuzi foarte tare studiindu-mi antebrațul și mâna dreaptă. Nu-mi dau seama de ce, dar, bineînțeles, îți fac jocul. Am observat și că dacă-ți cânt un cântecel vesel [geamurile încă sunt întregi] mănânci mai cu spor. Totul e, oricum, în funcție de zi. Niciuna nu seamănă cu alta.
Când gătim - căci da, când nu faci nani, și nu avem încotro, ești ajutorul meu - îmi pun rotițele la treabă să găsesc ceva ce n-ai mai analizat și care să-ți stârnească interesul. Așa ai primit linguri de lemn, pensule, infuzoare și multe altele. Într-o zi ai frământat aluat de biscuiți și tare ți-a plăcut! Și rezultatul a fost minunat: să fi avut niște pui, ce fericiți ar fi fost! E, dar locuind la etajul 2, am fost nevoită să mătur. Tu, ca de fiecare dată, ai chiuit văzându-mă făcând asta.
La capitolul cuvinte, predomină ata și tata. Ata e când te bucuri de ceva, iar tata-i tata - fie că-i acasă, fie că-i la lucru. Uneori sunt și eu tata. Au mai apărut și baba, gata, apa în peisaj, doar mama se lasă așteptat. [Am răbdare.]
Îți plac mult cărțile, mai ales cele pe care nu ți le lăsăm în țarc - adică acele cărți frumos ilustrate, dar necartonate. Totuși, pentru că ai mai exersat datul paginilor ne uităm împreună prin ele. [Că după aceea le pun la presat sub dicționare, asta-i partea a doua.]
Ți-a ieșit al șaptelea dințișor și am avut zile mieunite cu ocazia asta. Încă avem. Încă pari să ai dureri supărătoare din pricina lui sau al vreunui alt frate pe care noi nu-l observăm. Tot din această cauză lăptăria Laalaa a fost solicitată intens. [Din fericire, încă mai are resurse.]
Cam asta mi-am amintit. Închei pentru că e, ca de obicei, târziu. „Iubirea mea luminează unde caracatițele visează.” - se potrivește acum...
te îmbrățișează
mama