...
E-mailul de astă seară [Pe scurt: Dar a trimis un mesaj, în română, unui magazin internațional, dar cu sediu și în țară, legat de o comandă și i s-a răspuns, foarte respectuos, în... engleză!] a fost picătura care a umplut paharul, așa că m-am hotărât să devin, măcar în jurul meu, așa cum pot, o mai mare apărătoare a limbii române! Asta pentru că vreau ca Micul Dar, și nu numai el, să învețe să vorbească și să scrie corect românește, nu păsărește! Vreau să învețe să folosească substantive ca „aptitudine”, „dibăcie”, „șiretlic”, „deprindere”, „destoinicie”, nu să le înlocuiască, dintr-un soi de comoditate snoabă cu... skill! Prietenul nostru care l-a întrebuințat astăzi astfel a recunoscut, cât se poate de sincer, că nu face asta intenționat, ci pentru că așa s-a obișnuit de la lucru. Și l-am crezut pe cuvânt, căci în alte câteva fraze s-a mai dat de gol cu joking, really și alte câteva expresii preluate din engleză, care, după părerea mea, pur și simplu ciopârțesc limba română!
Nu am nimic cu limbile străine, ba din contră! Am studiat Litere și-mi plac deopotrivă franceza și engleza, dar asta nu înseamnă că avem dreptul să maltratăm româna! Să nu poți conjuga corect un verb, să nu știi să scrii corect un plural, să nu folosești diacritice [eu le pun oriunde aș scrie, oricui aș scrie] mi se pare... rușinos! Așadar, de acum încolo n-o să mă sfiesc să-i trag de mânecă pe utilizatorii unor astfel de ronglisme [nici nu știu cum să le numesc!] și să le amintesc că limba lor maternă e, încă, atât de autentică!