...
Nu mi-am imaginat că poți chiui de bucurie [la propriu!] atunci când înveți să mergi! Nici că poți studia minute în șir o lingură de lemn, un cablu, un clește de haine sau orice alt lucrușor mic de prin casă. Nu am știut până acum cât de fascinante pot fi dulapurile, sertarele și ușile. Mă învață și ne învață zilnic Micul Dar cu a lui energie debordantă! Țarcul a fost foarte util în a-l ajuta să se ridice în picioare. A învățat să se țină de lățișori și să-i dea ocolul. Trotineta Bum-Bum e acum pretext de deschis dulapurile din bucătărie și sertarele biroului meu. Se vede pe mutrișoara lui că e nespus de entuziasmat când reușește să scoată una-alta dinăuntru. Râde șmecherește, cerșind complicitate. O primește, dar cu măsură. Altfel, ne-am trezi într-un timp foarte scurt fără farfurii, boluri, borcane și tot ce se mai poate sparge...