...
Dragă ochiul-boului,
Au trecut, iată, șapte ani de când ai apărut ca păstrător de gânduri, povești, amintiri, fotografii, pseudoversuri și atât de multe alte lucruri mici... Mereu când fac bilanțul te descopăr ca pe jurnalul pe care n-am reușit niciodată să-l țin, oricât m-am străduit. Cred că tu ai fost mai ușor de purtat pentru că nu ocupi loc și pentru că ai bucurat, din vreme-n vreme, mâna de oameni care te citesc.
Închid ochii și mi se derulează pe dinaintea lor mii și mii de imagini și de amintiri. S-au schimbat multe de atunci [probabil că asta constat și scriu mereu, dar chiar așa e!]. A fost un parcurs frumos, la care fata din liceu poate nici nu visa... Doamne-Doamne a știut, de fiecare dată, să-mi îndrume pașii acolo unde mi-a fost mai cu folos! Am cunoscut foarte mulți oameni, pe care i-am luat [sau nu] ca exemplu, mi-am găsit sufletul-pereche, am devenit doicaunul și acum creștem împreună în așteptarea Micului Dar... Dacă mă simt fericită, împlinită? Ei bine, răspunsul la această întrebare nu va fi deloc greu de ghicit!
cu litere mici,
aceeași-alta G.