tu cum...

...

„Tu cum agonisești dragostea prin darul tău?”

scrisoare aniversară

...

         Dragă ochiul-boului,

     Au trecut, iată, șapte ani de când ai apărut ca păstrător de gânduri, povești, amintiri, fotografii, pseudoversuri și atât de multe alte lucruri mici... Mereu când fac bilanțul te descopăr ca pe jurnalul pe care n-am reușit niciodată să-l țin, oricât m-am străduit. Cred că tu ai fost mai ușor de purtat pentru că nu ocupi loc și pentru că ai bucurat, din vreme-n vreme, mâna de oameni care te citesc.

       Închid ochii și mi se derulează pe dinaintea lor mii și mii de imagini și de amintiri. S-au schimbat multe de atunci [probabil că asta constat și scriu mereu, dar chiar așa e!]. A fost un parcurs frumos, la care fata din liceu poate nici nu visa... Doamne-Doamne a știut, de fiecare dată, să-mi îndrume pașii acolo unde mi-a fost mai cu folos! Am cunoscut foarte mulți oameni, pe care i-am luat [sau nu] ca exemplu, mi-am găsit sufletul-pereche, am devenit doicaunul și acum creștem împreună în așteptarea Micului Dar... Dacă mă simt fericită, împlinită? Ei bine, răspunsul la această întrebare nu va fi deloc greu de ghicit!

      

cu litere mici,

 aceeași-alta G.

11

...

De 11 ani încoace ne-ai învățat să redescoperim copilăria. Ne-ai bucurat prin tot ce - cu mic, cu mare - am reluat. Ne-ai adus zâmbete, râsete copioase, ne-ai îmbrățișat duios cu sinceritatea ta... Ai fost un dar neașteptat și oarecum târzior de la Doamne Doamne, binecuvântarea casei care, altfel, acum ar fi părut goală fără tine. La mulți ani, Ștrămpănel!

plicul prins în piuneză

...

Când l-am găsit pe Acasă, una dintre primele întrebări a fost legată de cutia poștală. Unde sunt cutiile? Spre surprinderea mea, am descoperit că există doar una comună, la intrare; ni s-a zis că din pricină că oamenii au probleme mai importante decât asta... Om vedea cum o fi cu timpul, cert e că deocamdată a trebuit să accept situația. În mod inedit [de-a lungul anilor, am primit scrisori pe sub poartă, scrisori recuperate de la vecini sau de la muma, scrisori roase de Rex, scrisori ude, scrisori la cămin, scrisori la casa portocalie de pe strada cu deal, scrisori pe sub ușa 404, scrisori în cutia Ginei], plicurile ne sunt acum lăsate la avizier de vecina care are cheia de la singura cutie albă. Astă seară, agățat de o piuneză, aștepta cuminte și plicul maroniu al Poezitoarei; îl pândisem, știam că e pe drum. Am sclipit de bucurie [asta după ce zile întregi am deschis cutia de pe Stelelor și-am zis gooollllll] și i-am spus lui Dar c-a ajuns azi pentru c-am pus și eu ceva de dimineață la poștă. M-am hotărât să las cheia de pe Stelelor proprietarei și să nu mai verific ca o vinovată de am mai primit ceva. De acum încolo o să aștept să găsesc peticele cu suflet la avizier - ca o pată de culoare și de bine printre teancul de facturi și tot soiul de notificări...

chiciura

...

chiciura-i 

dantela pomilor.

i-nvăluie diafan

cu un strat de alb-stelat,

 ca un contur pufos de nor...

cum să nu te bucuri,

privind-o,

că natura-i așa un infinit simplu, 

uluitor?

mulțămire foto: © Șandreea

27 x 25 [sau despre o altă matematică a gramaticii]

...

dacă,

încă de la început,

simpla conjuncție 

a căpătat simțire,

acum

descopăr zi de zi

cum, prin a ta trăire,

transformi, treptat-treptat,

un mod verbal în fire.

un vânzător atipic

...

în drumul nostru ne-am oprit azi la magazin de culori, căutând niște rame de lemn, un roz și-un albastru. nu am găsit ramele, așa că nu am luat nimic. am dat, în schimb, peste un vânzător atipic. l-a văzut pe Dar uitându-se la niște cutii cu vopsele și de acolo a început o întreagă poveste. i-am spus de pata noastră [greu sesizabilă] de polar, iar dumnealui ne-a dat un car de sugestii. cum am putea pur și simplu transforma peretele cu nuanțe neașteptate, cum l-am putea valorifica în atâtea și atâtea feluri. mie mi s-a părut că intra în prea multe detalii, deși i-am dat [cred] de înțeles că nu ne interesează chiar toate. ne-a făcut o teorie a culorilor minute în șir, până când Micului Dar i s-a făcut atât de foame încât a trebuit să ne scuzăm și să plecăm. sincer, a fost cel mai dedicat om pe care l-am cunoscut într-un magazin! ne-a mărturisit că lucrând printre culori și descoperindu-le a învățat să-și lărgească orizontul, ceea ce mi s-a părut chiar frumos. vorbea coerent, așezat, așa că nu am putut să nu-l admir. mai rar astfel de vânzători de vopsele! 

o balanță inversată

...

Suntem -  cu mic, cu mare -  niște grijulii. În fiecare zi ne îngrijim. De când facem ochi până când ne întoarcem la somn. Ba uneori continuăm și în vis! Ne îngrijim de lumină, de apă, de căldură, de hrană, de haine, de casă, de școală, de serviciu, de timp, de atât, atât de multe... Cât mai rămâne pentru grija de suflet, de om, de prieteni, de cei singuri? Oare nu avem de-a face cu o balanță inversată? Oare preferăm efemerul veșnicului?

[veșnicul e iubirea și efemerul Acasa]

...

nimic nu se construiește cât ai bate din palme. nimic rezistent, care să nu se clatine sau să nu fie luat de vânt la prima suflare mai puternică. cu atât mai mult ceea ce nu e efemer... de fapt, tocmai pornind de la exemplul veșnicului, ajungi să-ți dai seama că și efemerul are nevoie de timp ca să fie clădit. un loc care la început e gol nu poate deveni dintr-o dată al tău. e nevoie să-l crești, să pui suflet în el. un cui azi, un cactus mâine, un dulap săptămâna viitoare, și tot așa. e nevoie să locuiești o vreme cu unele lucruri în cutii, fără farfurii, pentru ca, treptat, să ajungi să-ți găsești liniștea. veșnicul suplinește întotdeauna orice lipsă a efemerului...

era și Oscar pe acolo?

...

O doamnă [în variantele „fată”, „fetiță”, „domnișoară”] roz într-un salon alb, același salon alb. Vizita lunară la doamna Moglob. Un test de răbdare. Din nou, o lecție de apreciere a vieții. Duzini de suferinzi, care mai de care cu povești care te lasă mut. Mut și fără a-i putea privi în ochi prea multe secunde...

tumbe

...

Țop!Aud un picioruș.

Hop!Și celălalt, ghiduș!

Peste câteva secunde

Iar mai face runde-runde,

Și se joacă drăgălaș

Al nostru mic coconaș...

* x 30

...

La cât mai multe stele! La mulți ani să te bucuri de ele! Mulți ani să ne bucuri prin ele! 

2017. un nou început.