Dragă Dor,
Am încercat cum am putut să uit de tine. M-am ascuns în Țara lui Nimănui, crezând că nu o să mă poți găsi. M-am mințit de atâtea ori că nu te cunosc.De ce reapari mereu, mereu? Ești o rană nevindecată tare năzdrăvană, să știi...Nedor pare o alternativă deloc nocivă, dar imposibil de simțit.
Cum să nu plângi când cineva drag îți scrie patru cuvinte (dintre care unul ești tu, durerosule monosilabil) și-ți răscolește atâtea amintiri? Cum să nu te bucuri când știi că unul dintre oamenii care te-au ajutat să crești își urmează visul? Și cum să nu plângi din nou când te sună de la celălalt capăt al pământului să-ți spună că e bine?
Dorule, dori...mai ceva ca-n melodia celor de la Taxi.
Dorule, dori...mai ceva ca-n melodia celor de la Taxi.