„Odată ajuns pictor, ori treci de partea nebunilor, ori de cea a celor înstăriți; o cană cu lapte costă un franc, o pâine - doi franci, iar tablourile nu se vând.” (Vincent Van Gogh)
„Mi-a venit o nouă idee, și iată schița ei. Am folosit ca de obicei pânza de treizeci. De data aceasta este vorba despre dormitorul meu, însă culoarea trebuie să facă totul, exprimând prin simplitatea sa un stil înălțător, și trebuie să sugereze odihna sau somnul. Astfel, acest tablou trebuie să inducă starea de calm sau să suscite imaginația. Pereții sunt de culoare lila pal. Dușumeaua este din cărămizi pătrate roșii. Lemnul din care sunt făcute patul și scaunele sunt de un galben unt deschis, lenjeria și pernele sunt de culoare verde-lămâie foarte deschis. Cuvertura este roșu-aprins. Fereastra verde. Masa de toaletă- portocalie, bazinul- albastru. Ușile sunt lila. În această cameră, obloanele stau mereu deschise. Încadrarea mobilierului trebuie să întărească ideea de odihnă. Pe peretele de la intrare se află o oglindă, un prosop și câteva haine.” , asta îî scria Van Gogh fratelui său mai mic, Theo, într-una din sutele de scrisori trimise, făcând referire la tabloul său Camera din Arles.