A trecut de miezul nopții, dar de vreo două ore am căpătat o energie explicabilă doar prin ceștile de ceai miraculos și poveștile magului de care îmi era atât de dor.
O să-mi fac cadou aceste momente liniștite pentru simplul fapt că mi-am dat seama cât de important e să nu uităm să facem lucrurile care ne aduc stropi de fericire.
Sâmbătă ne-am pozat pe covorul roșu de la târgul de nunți, că doar ”o să vrem să ne mărităm într-o zi”. Duminică ne-am bucurat de ospitalitatea unui om care are, la rândul lui, un soi de poveste cu scrisori. Luni seara am alergat până aproape ne-am dat sufletul la teatru, doar nu puteam rata ”D'ale carnavalului”. Miercuri am primit un cogeac verde. Joi am văzut ”Ultima zi a tinereții” și am băut ceai cu un om drag. Vineri abia începe.
...și am găsit și o melodie nouă* :)
*nou = a se citi: lucru de care G. nu are habar și de care află mult mai târziu decât restul lumii
...și am găsit și o melodie nouă* :)
*nou = a se citi: lucru de care G. nu are habar și de care află mult mai târziu decât restul lumii