vineri, 6 ianuarie 2012

cioburi cioburi...




mic. insignifiant, invizibil de mic...

”Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...” (Ana Blandiana)


ești un puzzle nelipit de cioburi, o oglindă mincinoasă. cioburi cioburi adunate...
plângi și uită. uită până plângi. acoperă-te bine de ți-e frig, va fi o iarnă lungă. amăgește-te că tot ce-i greu o să treacă repede. spune-ți, ca întotdeauna, că orice ar fi, va fi bine. nu lăsa lucrurile bune să-ți scape printre degete și lasă-le melcilor cochiliile, ție n-au la ce-ți folosi. de lupi singuratici nu-i nevoie, adu-le mereu aminte celor care-ți sunt dragi că îți pasă de ei. și nu uita să te rogi, de undeva de sus, cineva sigur te aude.



nu ești singur, Nunucule!