mã supãr cu sau fãrã un motiv bine-întemeiat, mã rãzgândesc repede şi nu am o stare de spirit constantã... de aceea recunosc cã uneori sunt un om dificil. ştiu cã ar trebui sã o las mai moale cu încãpãƫânarea şi celelalte defecte afiliate, cã ar trebui sã nu mai port dupã mine lucruri care-i enerveazã sau chiar îi scot din sãrite pe cei dragi.
printre altele, nu sunt însã „copil crescut anapoda”. nu am crescut la întâmplare şi nu sunt om-baobab, cu mai multe zeci de mâini şi picioare, deşi... gândurile aleargã continuu într-un labirint aparent lipsit de logicã, într-o dezordine şi un du-te-vino de nedescris.
pânã acum credeam cã-mi sunt bine definite în minte şi cã pot uşor diferenƫia noƫiunile de ordine şi dezordine. am ajuns sã nu mai ştiu dacã e bine sã vezi ordinea din dezordine sau dezordinea din ordine. poate e mai bine sã rãmânã separate, sau poate pânã la urmã nu sunt decât talerele unei balanƫe, care se înclinã când într-o parte, când în cealaltã.
nu am vãzut lucrurile din unghiul ãsta pânã acum... dar dacã sã faci ceea ce îƫi place înseamnã sã creşti anapoda, atunci o sã devin în curând om-creangã-fulg-stea...
- Unde e cea mai mare dezordine-ordine din lume?
- Unde e cea mai mare dezordine-ordine din lume?