gândurile te fac mic. mai mic decât un liliputan din povestea lui Gulliver. atunci hainele rãmân doar un labirint confuz pentru sufletul-licurici al unui pitic- buburuzã cu aripile înƫepenite de frig. tare mult mi-am dorit zilele trecute sã am o cochilie în care sã mã pot ascunde şi unde sã-mi ghemuiesc toate neliniştile..doar cã, în naivitatea mea, am uitat cã înainte de venirea zãpezii toti melcii şi-au luat casele-n spinare şi s-au mutat. câteodatã e atât de frig iarna, încât nicio pãturã nu ƫine de cald. iarna oamenii se ascund în spatele fularelor şi mãnuşilor, ascultã acorduri melancolice şi împart cãni de ceai cu stelele adormite. iarna firele de aƫã cristalinã devin turƫuri de gheaƫã care dor. fãurar a fost un ghem nãstruşnic, de-a dreptul neascultãtor..nu a ƫinut cont nici de cãrare, nici de fragilitatea aƫei...şi nici nu a avut deloc milã de un suflet- licurici. îmi doresc o cochilie la fel de mult cum buburuza vrea sã fie învelitã de o razã de soare..
