Tu ai fost mai mereu un cocoloş de aluat şi o hârtie mototolitã mãrunt- mãrunt, un cearşaf şifonat care, întins pe sârmã, a simƫit ciupitura dureroasã a unor cârlige vechi şi decolorate de trecerea timpului în locul adierii dezordonate a vântului, o cutie ascunsã vederii, aşezatã undeva în spatele jucãriilor ...
....
pânã când, inimã dragã?