about art & artist

a novel I've recently received starts this way:

The artist is the creator of beautiful things.
To reveal art and conceal the artist is art's aim.
The critic is he who can translate into another manner or a new material his impression of beautiful things.
The highest, as the lowest, form of criticism is a mode of autobiography.
Those who find ugly meanings in beautiful things are corrupt without being charming. This is a fault.
Those who find beautiful meanings in beautiful things are the cultivated. For these there is hope.
They are the elect to whom beautiful things mean only Beauty.
There is no such thing as a moral or an immoral book.Books are welll written, or badly written. This is all.
The nineteenth century dislike of Romanticism is the rage of Caliban not seeing his own face in a glass.
The moral life of man forms part of the subject-matter of the artist, but the morality of art consists in the perfect use of an imperfect medium. No artist desires to prove anything. Even things that are true can be proved. No artist has ethical sympathies. An ethical sympathy in an artist is an unpardonable mannerism of sty;e.
No artist is ever morbid. The artist can express everything. Thought and language are to the artist instruments of an art.
Vice and virtue are to the artist materials for the art.
From the point of view of form, the type of all the arts is the art of the musician. From the point of view of feeling, the actor's craft is the type.
All art is at once surface and symbol.
Those who go beneath the surface do so at their peril.
It is the spectator, and not life, that art really mirrors.
Diversity of opinion about a work of art shows that the work is new, complex, and vital.
When critics disagree the artist is in accord with himself.
We can forgive a man for making a useful thing as long as he does not admire it. The only excuse for making a useless thing is that one admires it intensely.
All art is quite useless.
                                                     OSCAR WILDE

and september ends...

bun venit la realitate!
...
toamna a venit si septembrie a plecat...poate ca anumite lucruri se intampla cu un anumit motiv, iar altele nu se intampla din aceeasi cauza....am primit palma de care aveam nevoie, acum trebuie sa ma trezesc. nu pot da inapoi, dar pot merge inainte si asa voi face!!
nu mai renunt si nu mai dau inapoi! hotarat lucru!

şi acum ce?

 nimic.aştepţi. îţi mesteci frumos gândurile şi gata. "nu există adevăruri absolute", de la ora de fizică citire.

 o să uit într-o zi să îmi aduc aminte. nu o să uit că am uitat. o să mint că nu am minţit . nu o să văd că am văzut. o să mă prefac că  nu am simţit.

o să fiu şi eu cândva un om cu o valiză...

o să zic că nu am zis nimic.

cold, sick & silly

I guess here is the answer:  

"You are cold, because you are alone: no contact strikes the fire from you that is in you. You are sick, because the best of feelings, the highest and the sweetest given to man, keeps far away from you. You are silly, because, suffer as you may, you will not beckon it to approach, nor will you stir one step to meet it where it waits for you. (Charlotte Bronte)

o faină zi de vineri

 Unde vă ascundeti voi, oameni???

acum stiu. sunteti acolo unde trebuie sa fiti, la fel ca si mine...

si mie "imi place de mine" atunci cand reusesc sa vad partea plina a paharului 90% gol..,cand pot sa transforn o zi al carei prim gand  e :" Deja e dimineata? Cand ma intorc, primul lucru pe care-l fac e sa dorm" intr-una parfumata cu optimism.....,cand imi dau bine seama ca am o pereche de maini stangi si doua picioare impiedicate, dar nu-mi pasa nici macar un pic..,cand ajung acasa si nu mi-e somn deloc..,cand nu astept pe nimeni si nimic...,cand nu caut si nu sun pe nimeni, imi iau bicicleta si cutia cu muzica si-am zburat, chiar daca e seara tarziu...,cand nu imi e "urat" pentru ca am doar 78 melodii care sa-mi tina gandurile ocupate si un grup de lilieci neastamparati ce-mi dau tarcoale si pentru ca stiu ca undeva, cineva priveste concomintent un anumit punct al cerului..

...cand e vineri si ascult the lion sleeps tonight   cu hippo& dog de cel putin...de multe ori :)

P.S.: am uitat de nuci si struguri...

a venit toamna

Motto:

" A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.."(Nichita Stănescu)

 Visătorule, 

  

    Te-ai acoperit bine cu pătura ta şi ai închis ochii, cu gândurile legănate de o tristă melodie. De data asta, continui eu povestea... Nu ştiu pe unde te poartă aripile tale, dar poate măcar de dragul  toamnei  ar trebui să te trezeşti. De ce dormi atât de mult? De ce nu simţi, de ce nu auzi? Ti-am spus vreodată cât de mult îmi place  arămiu-auriul? Nu cred...pentru că  până acum şi eu credeam că iubesc mai mult primăvara. M-am înşelat, acum  rochia asta nouă e preferata mea. Port umbre, ascult  tăcute foşnete in adierea răcoroasă a vântului si privesc dansul melancolic al frunzelor roşiatice...

Cum se face că pătura ta e atât de călduroasă si a mea lasă frigul să-mi pătrundă mădularele?Invată-mă si pe mine să nu mi pese!

P.S.: să fie oare..doar o emotie de toamna?

a fost...

 ...
a fost vară şi a fost vacanţă, a fost timp...destul timp.
dar acum au trecut toate...
a fost ultima " prima zi de şcoală", într-un fel..
miroase a schimbare şi a toamnă....


P.S.: I wanna turn the whole thing upside down
I'll find the things they say just can't be found
I'll share this love I find with everyone....

thank you, T, for making my day a better one!
enjoy!

cât cântăreşte un cuvânt?

 mi-e frig. vinde-mi  şi mie câteva, de o monedă de un ban...cât costă  kilogramul?

de când am învătat să scriu cred că am umplut sute de caiete si am înşiruit milioane si milioane de cuvinte, rânduri nesfârsite ce si-au pierdut încetul cu încetul urma...

de mai bine de 11 ani am ţesut din ele o pătură cu care să mă învelesc atunci când mi-ar fi frig. numai eu ştiu de câte ori m-am inţepat, dar nu m-am oprit niciodată, spunându-mi că intr-o zi îmi va fi de folos.

nu mi-a fost atât de frig până acum. azi m-am hotărât să o desfac să-mi ţină de cald. pătura mea nu era însă altceva decât o adunătură de fărâme de aţe care se desprindeau unele de altele de îndată ce erau atinse.

atâtea ore de trudă pentru ..nimic. am cusut ca să descos.

plouă şi e frig...şi ştiu că nu-mi  rămâne decât să mă acopăr cu lacrimile reci pe care nu le pot controla. mă opresc o clipă, mă privesc în oglindă si mă întreb ce m-a apucat. apoi îmi aduc iar aminte cât e de frig...

we're not a lost generation!

 I refuse to believe that I am part of  a lost generation!!

 

I've recently found  this video on the Internet and I wanted to share it with you...because people,  it's up to us to choose the way we want to live our lives!!

there is hope!!!

mereu o dau în bară

 "Stângăciile, ca şi timiditatea, au un farmec discret prin surprizele  pe care le provoacă, prin panica naivă pe care o răspândesc".


asta zicea Mircea Eliade...oare e într-adevăr aşa ?

mereu o dau în bară...ăsta-i adevărul! aşa cum fiecare are un talent înnăscut, mie îmi revine darul de a strica totul chiar atunci "când ţi-e lumea mai dragă". sincer, nu stiu cum reuşesc..dar dacă s-ar organiza un concurs de gafe, aş fi premiată cu siguranţă...şi nu ar fi nimic dacă mi-aş "lumina" ziua numai mie, partea proastă e că şi ceilalti au de suferit.
regretele nu pot repara mare lucru ( sau aproape nimic)...
şi, totuşi, îmi pare rău...aşa sunt eu.

necopt

strugurii

se coc la toamnă.

acum...

e necopt de devreme 

şi, totuşi,

galben de târziu...

am cules toamna

De mult timp nu am mai primit atâtea complimente într-o singură  zi... Ei bine, mi s-a spus (sau, mai bine zis, scris) azi că sunt: visătoare, nebună, naivă, credulă, că par mai optimistă și un pic îndrăgostită. Și toate prin prisma a ceea ce scriu...

ai minţit? recunoaşte!

Prospect: Atenţie! Acest "medicament" poate provoca neaşteptate reacţii adverse; se recomandă administrarea lui cât mai rar, în doze cât mai mici şi doar în situaţii de urgenţă;

Dacă apar complicaţii, adresaţi-vă celor care vă iubesc şi cereţi-le sfatul!

oamenii mint. e plină lumea de mincinoşi. unii mint din obişnuinţă, alţii din "nevoie", pentru a păstra aparenţele sau, pur si simplu, pentru că e mai "sănătos" asa...

să zicem că te afli în fata şifonierului, gândindu-te cu ce haine să te îmbraci...dacă te grăbeşti, nu o  să stai prea mult pe ganduri şi o să "alegi" ce-ti "cade" în mână întâi şi întâi, dar dacă ai timp, o să iei în calcul mai multe variante...la fel se întâmplă şi cu minciuna, paliativul care amână asumarea responsabilităţii: se "ajustează" în funcţie de situaţie si  "pacient".

 de un pic mai multă imaginaţie, pricepere în a specula posibililele reacţii ale "victimei"...şi de încă un strop de talent nativ în ale actoriei...de atât are nevoie "doctorul" pentru a "vindeca" rănile...

 nu suport minciuna...şi nu pot să ( mă) mint, deşi am încercat, deşi câteodată aş vrea să cred că lucrurile ar putea fi altfel...

 adevărul e că nu aş putea fi niciodata un medic bun...de asta (cineva poate sta liniştit :D) nu o să dau la medicină..aşa cum nu o să dau nici la inginerie, farmacie, arhitectura, ştiinte politice...sau unde ar vrea X, Y sau Z...

m-am hotărât! oricât de greu  mi-ar fi, o să fac ceea ce îmi place!!!...cu riscul de a nu avea  niciodata o vilă cu piscină sau un Lamborghini în curte(cum de altfel nici nu îmi doresc)...

P.S.: e pentru cineva care m-a învăţat că trebuie să cred în mine, că  fericirea nu e direct proportională cu  averea pe care o ai sau cu preţul hainelor pe care le porţi, că a fi om  înseamnă să dai fără să aştepti nimic în schimb, să îl accepţi pe cel de lângă tine aşa cum e, să poţi ierta pentru a fi iertat la rândul tau...să îţi asumi răspunderea pentru ce ai facut şi să spui adevărul, chiar dacă doare...

tu...de unde esti?

"De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară!"

                    (Antoine de Saint Exupery)

                                  

today's message...

 ...
 follow your dreams and stick to your principles, but... the most important:  
Carpe Diem !!!

"Carpe diem, quam minimum credula postero" – "Seize the day, trusting as little as possible in the future"                            (Horace)

rana din privire

 ...

erau prea pătrunzători, aşa că m-am ascuns de ei. am preferat să-i urmăresc de undeva din umbră, de unde nu se vedeau lacrimile din ochii mei...

o rană proaspătă doare, o rană vindecată doare poate şi mai tare prin cicatricea pe care o lasă în urma ei. timpul coase locul cu aţă de diferite culori, dar amintirea rămâne amară...

P.S.: până la urmă, ochii sunt orbi sau sunt cei care "dezvăluie puterea sufletului"?