luni, 19 iulie 2010

niciunde

              Visatorule,

        Nu stiu ce s-a intamplat cu tine. Ai promis ca o sa-mi scrii.Cred ca iar ai adormit cu cartea in mana si ai uitat. Apropo, mi-e dor sa continui povestea pentru ca eu nu am putut scrie nicio fraza.
Te-ai ascuns bine, sa stii. Daca ai banui macar de cate ori am incercat sa te caut , dar nu te-am gasit, de cate ori te-am  strigat, dar nu mi-ai raspuns, daca ti-ai da seama, poate te-ai trezi...
            Dar sa-ti spun ce am facut. Te-am asteptat..am asteptat sa apari ...si cand m-am plictisit am dat  anunt la ziar ( aa...plus  portretul tau robot). La inceput nu mi-a raspuns nimeni, pana intr-o zi, cand am primit un plic. Cineva imi scrisese in 1460 cuvinte ca te-a gasit. Era atat de convingatoare scrisoarea, ca am  plecat sa te caut.Da, parca semana putin..tel cu tine. Intamplarea face insa ca imediat dupa aceea sa vina alt raspuns.1095 vorbe si mai frumos aranjate.Eram aproape sigura ca acolo esti, cand, sub forma altor 496  cuvinte, foarte bine alese, am primit a treia decriere...
Le-am terminat de citit...si privesc cerul pe o banca, in gara.
Trenul trebuie sa ajunga imediat...
                                                                            
 P.S.: Sa te astept? Unde esti?