...
ieri mi s-a spus că am gene albe. acum sunt doar „ostenite”.
o noapte răcoroasă și mută. dealuri neclintite, câteva licăriri de lumină în depărtare și șoapta misterioasă a vântului, ce te învăluie ca-ntr-un șal... sunt puține stele pe cer și parcă și ele vor să se ascundă în spatele norilor ce dansează leneși în jurul lunii pline. caut steaua mea, cea care mereu strălucește mai cu putere decât altele. se mișcă?... și cea de lângă ea, și cealaltă... unde vor toate să fugă?