doar un om..altfel

cateodata poti alege ciocolata de casa in favoarea unei Milka; pentru ca batonul de demult are si gustul copilariei.

e ca si cum ai spune ca nu e acelasi lucru ca atunci cand deschizi fereastra dimineata sa iti rasara dinaintea ochilor Piata Mare sau o strada tacuta, ce pare sa nu se fi schimbat de cand lumea...interesant e insa ca vacanta de vara e mai degraba asociata cu linistea unui sat decat cu orasul.
intotdeauna cand ma intorc acasa am acelasi sentiment : ca satul si strada sunt mereu aceleasi...nu e chiar asa, pentru ca e imposibil ca timpul sa nu-si lase amprenta ici si colo,  dar bine-cunoscutul loc ma face sa ma simt mereu in siguranta..

bineinteles ca exista si exceptii de la regula;
de multe ori am zis ca si aici intalnesti "fenomenele" lui  Preda, dar azi mi-am dat seama ce personaj ar putea fi cel mai reprezentativ;
deci...sa vi-l prezint.
toata lumea il cunoaste drept "Bebe" ( nu pot sa-mi dau seama de unde a rasarit porecla asta pentru ca, sarmanul om, si dupa jumatate de veac de viata tot mai e strigat astfel), atat si nimic mai mult ( sincera sa fiu, nici eu nu-i cunosc adevaratul prenume); cea mai scurta si reprezentativa caracterizare i se poate face in ...4 cuvinte: e tot timpul beat! (de cand ma stiu, nu l-am vazut niciodata treaz). Locuieste singur si e unul dintre cei  aprox. 10-20 (?) de "baieti batrani" ai satului; nu am avut ocazia  sa intru in curtea lui ,insa din strada se observa o casa destul de mica..iar in spate un fel de baraca unde stau agatate fel de fel de lucruri nefolositoare( un volan, un numar de masina, un cap de papusa..->>asta daca imi aduc bine aminte);
....in copilarie faceam mult haz pe seama omului care mergea mereu pe 10 carari, dar ne era un pic teama atunci cand trecea pe langa noi si, cu o voce dura ne intreba : "Tu al cui esti?";

acum... a ramas acelasi om uscativ, imbracat neglijent, cu sapca mereu intr-o parte.. si care raspandeste un puternic miros de bautura pe unde trece; si totusi, astazi m-a impresionat luciditatea de care a dat dovada, pentru ca, dupa ani si ani, intalnindu-ne pe strada ne-a intrebat inca o data: "Voi ai cui sunteti?"; nu ma asteptam ca dupa ce i-am raspuns sa dea vreun semn de intelegere, insa ne-a spus:  :"Bine, mai copii...Oricum, eu pe voi va cunosc, dar ea cine e?"(motivul pentru care nu o cunostea  pe ea e acela ca vine aici doar in vacanta).

s-a oprit la o vecina, unde l-am auzit cerand inca un pahar cu rachiu, iar cand s-a innoptat a pornit spre casa...singur, doar el cu gandurile lui; a inceput sa indruge cuvinte intelese numai de el si s-a pierdut incet- incet in valul intunericului....
oare cum o fi viata lui pe dinauntru?