Dintre fărâme de nori învolburați răsare prima zi de primăvară: o dimineață răcoroasă, primul cojoc al Dochiei, a cărei nepoată se plimbă acum cu ghiocei în mână pentru a le aminti încruntaților că ar cam trebui să se trezească din amorțeală.
„Patru anotimpuri speciale + unul bonus” scria pe plicul în care stătea ghemuit, lângă șnurul gingaș împletit, mărțișorul de la cei 5 crai.
Îmi plac zilele în care oamenii sunt fericiți, îmi place să-i văd zâmbind atunci când primesc un dar și concentrați atunci când caută ceva „ce ar putea să-i placă”... Iubesc primăvara pentru parfumul și voioșia ei, dar mai ales pentru simplitatea cu care reușește să ne facă să înlăturăm pentru câteva clipe măștile încruntate și să o admirăm în splendoarea ei, să-i primim cântecul în sufletul nostru adormit de monotonia unui îndelung ger năprasnic.
Șnurule rosu-alb, răspândește veselia, adu-ne primăvara!!!