luni, 29 martie 2010

étula?

Moi, j'étais de bon humeur aujourd’hui…Je me suis promenée vers la rue flamboyante, allumé par le grand sourire du soleil , j’érrais éntourée de mes pensées, pleine d’ espoirs et joie …et, pourquoi pas , parfois la vie est rose!

Je cherche toujours mes rêves.. mais ce que je trouve est même impossible ou trop tard decouvri, donc, le seuil de l’histoire est aussi son fin…
Généralemant, les sentiments ne crèvent pas les yeux..Malgré, hier j’ai trouvé( dans un livre dont titre j’aime beaucoup) un citation adéquat ..disont, qui allait comme un gant. Le voici: “Mais si je suis jalouse!!Ça se voit pas peut-être! Tu veux des lunettes? Tu le vois pas que je suis jalouse, tellement que j’en crève, tu vois pas que je manqué d’amoûoûoûoûrrrrr.Tu le vois pas ça? Eh ben, je me demande ce qu’il te faut…”(Anna Gavalda)



Moi aussi , “je voudrais que quelqu’un m’attende quelque part”...

vineri, 26 martie 2010

mereu altfel

Luni dimineata, inceput de saptamana. Alarma suna devreme, mult prea devreme ..si da, trebuie sa te trezesti. Cerul e innorat si ploua marunt. Strada e pustie si noroioasa, dar trebuie sa te grabesti..pentru ca din nou o sa ajungi in ultimul minut la autobuz. Strabati culoarul in cautarea unui loc liber, fiind privit(a) de alte priviri somnoroase. Bine macar ca are cine sa-ti tina de urat, ca doar de asta S vorbeste intruna. Sa dormi, nu poti de galagia iscata de aprinsele si intelectualele discutii ale unora care vor neaparat sa stie toata lumea ca se afla si ei acolo. Castile ti s-au stricat si azi nu e ziua norocoasa in care se aude radioul…scenariu perfect din care lipsesc (nu insa pentru mult timp) doar “tipii cool”( ghilimelele de rigoare absolute necesare) ce-si vor etala performantele telefoane dand drumul poluarii fonice: stridentele si insuportabilele manele..aaa, carora li se adauga in rasfoirea listei si vreo cateva melodii “de cartier”, necenzurate daca se poate, sa fie pachetul complet. Ajungi devreme( adica dupa o ora), dar si orasul pare trist… nici macar ciorile nu mai sunt pe acoperisul Lazarului. A treia sala de la parter e, ca de obicei, goala si friguroasa.
Nu ai inceput ziua bine, deci nici la scoala tabloul nu e roz…dar orele trec…si din nou te intorci la autobuz…inca o ora de ganduri spre casa…


Zilele trec, uneori repede alteori prea incet, si, desi seamana mult intre ele, nu sunt niciodata la fel. ..asa cum nici oamenii care merg cu autobuzul nu sunt in fiecare dimineata aceiasi. Unii pierd batalia cu alarma, altii au program mobil… Deseori as vrea sa zic “pas” acestei calatorii zilnice, dar pana la urma e o lectie de viata, e imaginea unor tipologii complexe si diferite...de care, cine stie, poate intr-o zi o sa-mi aduc aminte si o sa zambesc.poate.

marți, 16 martie 2010

copil..

De ce vrei sa fii "mare", cand e atat de usor sa fii mic?

Atunci cand se termina o zi incepe intotdeauna alta, cand se inchide o usa..se va deschide alta, cand ti se pare ca o hotarare pe care ai luat-o a fost una pripita iti dai seama ca a fost exact ceea ce trebuia sa faci, cand te cufunzi in monotonie se intampla fortuitul,cand marea darama un castel de nisip vine mereu un alt copil care sa-l reconstruiasca, cand ploaia inceteaza rasare curcubeul, cand soarelui ii e somn se inveleste in nori, cand o poveste se termina incepe alta...pentru ca fiecare sfarsit este un inceput!

Mai sunt 2 luni pana implinesc 18 ani...atat de aproape si totusi, parca atat de departe! Maturitate?Drepturi, independenta..responsabilitati?Nu sunt sigura ca mi le doresc, nu si daca ele nu vor pastra amintirea unui suflet de copil..
Intrebari?..Am destule!
Raspunsuri? De la cine? Cu siguranta nu de la cei care-l vad pe Fat-Frumos in haine de firma coborand dintr-o decapotabila!
..

vineri, 12 martie 2010

da?

Sunt sigura ca si tu faci la fel! Le cantaresti atent, le schimbi, le stergi, le uiti..
sunt ele, cuvintele, portative infinite de note neintelese, zgomotoase sau mute.Unii le aduna in saci, altora le ajung cate incap intr-un buzunar, cert e ca ele sunt pretutindeni.
..Sunt gandurile mele, ale tale, ale tututor.

Poate ca oamenii se schimba..si totusi, in esenta raman aceiasi. Presupusele schimbari sunt doar lucruri pe care nu le stiam, nu le-am sesizat inainte sau, pur si simplu, am vrut sa le vedem altfel decat cum erau de fapt. Oamenii sunt fiinte ciudate, complicate, prea diferite unele de altele din nenumarate puncte de vedere, siluete ce ascund mistere in spatele unor ecuatii nerezolvabile, manechine imbracate in marimi nepotrivite, imbinari reusite..sau mai putin reusite de bucati de lut, ingrediente ale unor retete nespuse, cusaturi neregulate pe materiale peticite, pete de culoare pe un perete alb. 90-95 oameni din 100 pe care-i intalnim pe strada sunt incruntati, par ingrijorati, altii ingandurati, majoritatea grabiti, care daca se intampla sa-ti arunce vreo privire ea nu inseamna decat "Ce te uiti asa la mine?Hai, scuteste-ma!"...Rare sunt zilele in care vezi dimineata pe cineva a carui fata sa nu exprime "De ce m-am trezit eu asa devreme cand puteam foarte bine sa mai dorm?", putini sunt cei care iti zambesc chiar daca nu te cunosc, care iti spun "pofta buna",cand te vad trecand prin parc cu un sandvis in mana.. care, dandu-si seama ca esti suparat, fac o gluma ce nu te poate opri din a surade.
..

luni, 1 martie 2010

Primavara


Dintre fărâme de nori învolburați răsare prima zi de primăvară: o dimineață răcoroasă, primul cojoc al Dochiei, a cărei nepoată se plimbă acum cu ghiocei în mână pentru a le aminti încruntaților că ar cam trebui să se trezească din amorțeală.

„Patru anotimpuri speciale + unul bonus” scria pe plicul în care stătea ghemuit, lângă șnurul gingaș împletit, mărțișorul de la cei 5 crai.

Îmi plac zilele în care oamenii sunt fericiți, îmi place să-i văd zâmbind atunci când primesc un dar și concentrați atunci când caută ceva „ce ar putea să-i placă”... Iubesc primăvara pentru parfumul și voioșia ei, dar mai ales pentru simplitatea cu care reușește să ne facă să înlăturăm pentru câteva clipe măștile încruntate și să o admirăm în splendoarea ei, să-i primim cântecul în sufletul nostru adormit de monotonia unui îndelung ger năprasnic.

Șnurule rosu-alb, răspândește veselia, adu-ne primăvara!!!