...
După atelierul despre ciuperci, parcă numai ciuperci îmi ies în cale. Însă momentul în care s-a produs un declic înlăuntrul meu a fost când i-am văzut pe copii alergând fascinați prin pădurea de la Bazoș și venind să mă cheme să-mi arate nu-știu-ce specie găsită ici lâng-un stejar, alta dincolo lângă o cioată putredă. Atunci am realizat că are rost ceea ce facem împreună și că e nevoie să mă urnesc mai mult și mai mult pentru a le hrăni curiozitatea și setea de cunoaștere. Iată că a venit vremea să cumpărăm și Ghidul culegătorului de ciuperci, de acum chiar nu se mai poate fără el! E compact, succint și precis, n-o să mai plecăm în pădure fără el!
După ce-am reinventat vechii noștri biscuiți cu unt, băieții se amuzau care dintre ei poate să mănânce mai multe ciuperci otrăvitoare fără să pățească nimic. N-au pățit nimic, doar farfuria a rămas goală...