...
copiii luat-am, cu mașina rezolvat-am, de-ale gurii de toate adus-am, acasă venit-am și soția nu zâmbitu-mi-a... oh! flori nu luat-am, dar ea nu știut-a că planul altul pentru după-amiază-mi era! oh! ea din nou răbdare nu avut-a...
oh! ș-apoi fugit-a nu-știu-unde-la-capăt-de-lume-cu-pași-de-uriaș și venit-a cu un superbissim buchet de flori...
rezultatul? 10 ani mai târziu, cu aceeași blândețe în suflet și pe chip, îl aud spunând: „Cine a crezut că viața de bărbat însurat [completez eu: cu Georgiana] e ușoară, s-a înșelat!”
ce-i spun eu 10 ani mai târziu? îi spun că nu mi-am imaginat ce va declanșa acea strângere stupefiantă de mână și că nu-mi vine a crede că e la fel [știu doar eu în care fel]... doar atât aici.