...
Cei trei băieții ai noștri seamănă mult și sunt întru totul diferiți. Da, exact așa! Teodor, sau „ursul Dodo”, cum încă își mai spune, e cel care are nevoie de cea mai multă atenție exclusivă. Mai deunăzi, pe când terminam de strâns la bucătărie, mi-a zis explicit: „Mami, vino aici acum să te joci cu mine!”. Prin urmare, m-am dus și ne-am jucat, la sugestia lui, „ochișorul meu vede...”*.
În afară de citit, colorat fișe, joc memory, puzzle și logico primo, îi plac mult și jocurile cu sunete și cifre, pe care le-a învățat rapid astă toamnă, fără ca noi să insistăm mai deloc. Cred că perioada lui senzitivă pentru această învățare a coincis cu momentul în care tati a cumpărat 2 seturi [cu litere și cifre] foarte complexe și utile de la editura Gama. Din prima zi în care au ajuns, Teodor a fost curios să descopere literele și cifrele, să le traseze conturul, să le așeze umbrele. A reușit astfel să-l mobilizeze și pe George, care, la vârsta lui, nu fusese interesat de cutiile relativ asemănătoare [cu litere și cifre], dar mai simpliste, luate de la editura DPH.
* Joc pe care l-am adaptat inspirându-mă de la Charlotte Poussin [autoarea seturilor de la DPH]. Mai exact, am luat cartonașele de la DPH și literele de la Gama și l-am invitat pe Teodor să le potrivească. Spre exemplu, i-am spus: „Ochișorul meu vede un cuvânt care începe cu sunetul s”, iar el trebuia să aleagă cartonașul „s” și imaginea cu soarele. Ca de fiecare dată, ne-am jucat până am obosit eu...