...
Dragă Teo,
Astăzi ai împlinit 2 ani! Atât de puțin, și totuși nespus de mult, căci parcă ai fost aici dintotdeauna. Privindu-te pe tine și pe fratele tău ne dăm seama că timpul nostru nu mai curge în afara voastră, timpul nostru sunteți voi... Creștem odată cu voi, ne bucurăm și ne e greu alături de voi.
Teodorinule scump, ai adus muuultă dragoste în familia noastră cu drăgălășenia ta, pentru că, asemenea Tâlvanei [sau Sea, cum ai botezat-o] ai un stil aparte de a te lipi de oricine. Așa ai făcut din prima clipă în care te-am primit în brațe. Acum, că ai crescut, ești un veritabil ursuleț, iar costumele pe care le-ați primit cu ocazia aniversării, de la aceeași mătușă, îmbracă excelent mormăitul și cățăratul vostru oriunde se poate [și nu se prea poate].
Avându-l pe George ca exemplu, înveți o grămadă de lucruri de la el, și trebuie să recunoaștem că sunt momente în care ne uimești cu năstrușnicii de care n-am avut parte pe când el era ca tine.
Care sunt replicile tale care ne plac acum cel mai mult? Eu una râd din toată inima când te grăbești să-mi deschizi poarta când ieșim cu căruciorul sau cu tricicleta și-mi spui bucuros că ești „Tu domn”. Tu pentru că cel mai adesea acum așa răspunzi la întrebarea „Cum te cheamă?”. Mai zici și Dodo, dar mai rar. Ești un veritabil domn, într-adevăr! Și dintre noi patru poate cel mai prompt când e vorba de făcut ceva, imediat gata, pregătit la ușă când e vorba de plecare. Dacă e după mine însă, ghidușia momentului e fraza „Mami jiji Tu nu” sau „Tu jiji mami nu”, pe care le-o spui mândru bunicilor la telefon oricând poți. Adică mami nu are grijă de Teo. Apoi adaugi zâmbind că „Tu jiji mami da”, adică Teo ai grijă de mine.
De câteva săptămâni bune ai început să stai foarte atent la povești, la Buuu a constatat uimit că știi o sumedenie de detalii din nenumărate cărți. [Daaa, eu știu că e așa!] Te servești singur din bibliotecă și vii să mă rogi să ți le citesc [acum ai o preferință pentru Zorzi și Nem - de fapt, Ned]. Mă bucur că ai depășit lunga perioadă de zile-fără-niciun-strop-de-somn și acum dormi lângă George de prânz. E o ușurare pentru mine să am un mic răgaz-de-pus-lucrurile-la-locul-lor...
Nu avem fotografie cu tort de astăzi pentru că, după ce ne-am întors din parc, ai adormit și, când te-am trezit [George nu mai avea răbdare] să-ți cântăm la mulți ani și să sufli-n lumânare, ai fost tare necăjit și ai plâns strașnic... Asta ca să nu mai am eu cine știe ce așteptări nerealiste altă dată.
Dragă „Tu domn”, te iubim și-I suntem recunoscători lui Doamne-Doamne că ni te-a dăruit...
cu prețuire, mami
