...
Dragă Micule Dar,
Această aniversare lunară te găsește la bunici, bucurându-te de verde și de mașinile care-au dormit în pod timp de trei luni, analizând excavatoarele și compactoarele care cutremură casele din fundație pentru a turna îndelung promisul și mult amânatul asfalt.
Ce schimbări au mai apărut în ceea ce te privește? Una semnificativă e faptul că vorbești mult mai clar și e îmbucurător pentru mine să văd că ai învățat destule expresii din lecturile noastre zilnice.
Față de Teo ești mai puțin gelos, mi se pare că ai ajuns să-l accepți ca fiind fratele tău. De multe ori îl rogi să nu mai plângă, de multe ori îl faci să râdă [în hohote], ai început chiar să-l plimbi cu mașinuța cea roșie [cursă de 30 de secunde]. Mai sunt, desigur, momente când nu vrei nicidecum să-i dai o anumită jucărie sau momente în care îl bruschezi pentru că ești obosit sau ți-e foame...
Un alt aspect care ne bucură pe mine și pe tati e referitor la conștientizarea greșelilor pe care le faci, venind după aceea să-ți ceri iertare: „Mami, mă ierți? Nu mai fac data viitoare... În viața mea așa ceva!” Eu știu însă că folosești expresia „în viața mea” pentru că așa ți-am spus când l-ai mușcat pe Teo și m-ai supărat; inevitabil, greșelile se repetă. Un pocinog memorabil de luna aceasta: ziua când, entuziasmat să-ți instalezi un șevalet asemenea lui Katie, te-ai ars la picior cu cărbunele din cățuie, și-ai ars și-un cearșaf bun și covorul din sufragerie...Apoi, o altă boroboață: când ai deschis ușa mașinii de spălat [în timp ce eu coborâsem după un colet] și-a curs apa baltă în baie [apa începuse să curgă dinainte pentru că ușa nu fusese închisă bine; eu am oprit mașina și-am coborât după cărți], de-am fost ca-n povestea „O seară acasă la Alfie”. Ți-a părut tare-tare rău, credeai c-o să ajungă apa peste tot și te-ai liniștit abia când am reușit s-o adun...
Într-una din zile, când te-am chemat să-ți povestesc ceva, mi-ai spus că nu poți veni pentru că ești ocupat cu doamna ta „Ani” care-ți dă teme. „Doamna Ani” e, chipurile, doamna ta educatoare. Nu știm de unde până unde ai găsit acest nume... Pe de altă parte, le spui tuturor că poate vei merge la grădiniță, dar că acum ești în vacanță. Noi ne amuzăm copios de poveștile pe care le inventezi, deși tu pari foarte serios.
Pe când îți voi scrie următoarea scrisoare vom ști dacă chiar vei începe grădinița...
alături,
bucurându-mă să te văd crescând,
mami