miercuri, 15 iulie 2020

inspirație din „cărțile vii” ale Gerdei Muller



 „Când lucrez în atelierul meu, simt prezența unui copil care mă privește și adesea mă călăuzește. Pentru acest copil scriu (nu pentru părinți sau pentru editori de carte).”
                                                                                                       Gerda Muller (sursa) 











...


De la începutul lui Florar sunt într-o continuă căutare și într-o continuă descoperire. Momentele de entuziasm îmi alungă toate oboselile [deși, după câteva zile apare și reversul medaliei și prețul trebuie plătit] și mă simt ca un copil care abia acum începe școala, fremătând de nerăbdare ca lumea să-i dezvăluie din tainele ei. Au apărut multe alte cărți vii [i.e. living books] în viața noastră, o adevărată revelație fiind autoarea și ilustratoarea Gerda Muller.

Prima întâlnire: Cum crește grădina mea, apărută în 2019 la editura Frontiera. O carte pe care, deși o răsfoisem în catalogul online, o neglijasem. De cum am deschis-o însă am îndrăgit stilul tare tare mult. O împletire echilibrată și cu adevărat cuceritoare între poveste, ilustrații și informații utile despre grădinărit, plante, insecte și tot felul de sfaturi utile. Prin urmare, cu prima ocazie [acum vreo două săptămâni] am comandat și Copacul meu și m-am îndrăgostit și mai mult. Încă mă gândesc cum să-i prezint lui George toate aceste minunății [între timp, îi citesc din cărți, desigur] și abia aștept vacanțele la bunici, să mă ajute și mediul și să am, sper, mai mult timp la dispoziție.

Astăzi au ajuns la noi alte două comori: A Year in Our New Garden și How Does My Fruit Grow? Același stil original, alte conexiuni, noi povești, noi punți de legătură. Și text în engleză, de care, fără ca în acest moment să-mi pot explica de ce, m-am ferit până acum. Și mai curios e faptul că băieților le place sonoritatea [da, chiar și lui Teo, la cele doar cinci luni ale sale], iar George așteaptă traducerea cu interes.

O minunată sursă de inspirație, niște cărți cu adevărat deosebite, pe care le recomand cu dragă inimă!  Mustesc de viață, sunt o investiție valoroasă pentru copiii noștri...


duminică, 5 iulie 2020

dialoguri cu George [IV]


...


[Acum câteva săptămâni, pe când, pregătindu-mă să-l alăptez pe Teo, îi propun lui George ca lectură Corabia cu coarne. Acceptă și aduce cotorul din căsuța cu povești.]
G.[eu]: - Corabia cu coarne. De Dashka Slater. Ilustrații de Frații Fan.
G.[el]: - Da, știu... Onuț merge bița cu dașca lui...
[Auzind prenumele Dashka, el s-a gândit instantaneu la substantivul românesc gașca, pe care l-a auzit de la Buuu cât timp am stat la ei.]

[Vineri dimineață.]
G.[el]: - Aici este sânul, mami?
G.[eu]: - Da, mami. Aici este sânul...
G.[el]: - Dececi?
G.[eu]: - Pentru că așa a construit Doamne-Doamne corpul uman...
G.[el]: - Dececi?
G.[eu]: - Ca să poată mami să vă dea lapte vouă.
G.[el]: - Mie?
G.[eu]: - Da, și ție ți-am dat când ai fost mic...
G.[el]: - Dută ce crește Toto, tinite Doamne-Doamne fetiță nouă...
[Asta după ce joi dimineață am rămas amândoi cu gurile căscate zicând că el vrea o fetiță. Inițial am crezut că se referă la verișoara Sarah, dar apoi ne-a clarificat că e vorba despre o surioară...]

[Duminică dimineață. Văzându-mă grăbită și alergând de colo-colo, George mă întreabă dacă sunt bine, după cum am eu obiceiul de a-l întreba deseori.]
G.[el]: - Ești bine, mami?
G.[eu]: - Da, mami, sunt bine...
G.[el]: - Ești bine... draga mea soție?
G.[eu]: - Poftim?
[Pufnesc în râs, reușește să mă uimească din ce în ce mai mult. El roșește, parcă bănuind că iar a spus ceva amuzant.]

joi, 2 iulie 2020

recomandare de cărți de la editura Iona











...


Astăzi a fost prăznuit Sfântul Ioan Maximovici, așa că am căutat cărțile noastre de la editura Iona și i-am recitit lui George povestea ierarhului. Aceasta a fost prima carte din serie care a ajuns la noi acasă, impresionându-ne prin frumusețea povestirii [informațiile sunt foarte bine sintetizate și transpuse în cuvinte alese cu grijă, îmbogățind astfel vocabularul celor mici] și a ilustrațiilor [dovada că raportul text-imagine e bine echilibrat e faptul că George nu se plictisește, așteptând cu interes să-i citesc tot]. 

Cărțile frumoase sunt dătătoare de aripi și aducătoare de bucurie atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Această colecție e valoroasă pentru că îi familiarizează pe copii cu viețile sfinților, dezvoltându-le totodată simțul pentru frumos. Recunosc că am văzut [și am și primit, dar nu i le-am citit lui George] cărți ortodoxe cu ilustrații și un aspect general de kitsch. E o exigență a mea și a noastră de a alege foarte bine fiecare carte, convinși fiind de impactul pe care întâlnirea cu aceasta îl va avea asupra cultivarea bunului gust pentru George. Cu atât mai mult, lucrarea celor de la editura Iona e de apreciat, de dăruit, de citit celor mici.

Anul trecut am scris și despre cărticelele de la Potamitis. Dacă acestea sunt repovestiri în doar câteva cuvinte, cele de la Iona dezvoltă mai mult subiectul, textul fiind încununat cu ilustrații mai complexe și mai grăitoare.

Vi le recomand cu dragă inimă!