...
Dragă Micule Dar,
Tocmai ai împlinit doi ani și patru luni! Acum poți și să-l zici, și să-l arăți pe doi. De fapt, cred că „doi” e cifra ta preferată, precum și un cuvânt polisemantic în vocabularul tău. Poate însemna orice număr, dar și mult sau tot/toate. Mai sunt câteva cuvinte pe care te-am convins să le rostești, printre care o reușită e „apa” [înainte te prefăceai mereu că te îneci când voiai apă]. S-au mai adăugat și „Ana” [Ana e orice copil momentan, sau copii laolaltă], „bubu”/„bubuli” [buni/bunica], „Olo”/„Olu” [Robert], iar „miam-miam” a fost înlocuit de „papa”.
În această ultimă perioadă am petrecut câteva zile și la cealaltă pereche de bunici, prilej numai bun de explorare și joc liber pentru tine... și de multe bătăi trepidante de inimă pentru mine. La început ai testat terenul, apoi nimeni și nimic nu te mai putea opri din a coborî treptele de ciment în viteză, din a alerga prin toată curtea cimentată cam trei sferturi. Chiuiai de bucurie și o luai de la capăt, iar și iar [s-a lăsat adesea cu căzături și julituri, dar nu te-ai oprit]. Ai dat păpușile din copilăria Ginei [pe toate trei le-ai botezat, firesc, Ana] în leagănul instalat de tataie în garaj, ți-ai improvizat acolo un mic altar unde îți duceai zilnic cărticica, icoana și cădelnița [bineînțeles că ai cădit prin toată curtea], le-ai dat de mâncare puilor și găinilor, ai cules roșii și castraveți cu bunica direct din grădină, ai băut lapte de capră, și câte și mai câte. Poate că cea mai importantă schimbare cu care ne-am întors acasă e renunțarea aproape completă [acum mai primești doar când mergem undeva și știm că nu se poate altfel] la scutec. Este o eliberare și pentru tine, și pentru noi. Acum spui repede când ai nevoie la oliță și se rezolvă, fără a mai fi nevoie să cari acea greutate după tine. Țe-ai bucurat și să mergi desculț și să te joci liber prin pământul prăfos și, privindu-te, deși nu-mi plăcea că te-ai murdărit, mi-am amintit de minunata mea copilărie când papalașca [așa numeam noi amestecul de apă și pământ] și jocul de-a magazinul în grădină erau printre preferate. Atunci mi-am spus că ar trebui să devin mai senină, mai înțelegătoare și să mă bucur mai mult, lăsându-te mai liber, chiar dacă e nevoie să te spăl de fiecare dată când intrăm în casă.
Jocul care-ți place momentan cel mai mult e să construim parcări pentru micile mașinuțe de lemn, pe scăunelul pe care l-am luat de la Negreni. Mă bucur că această idee ți-a stârnit imaginația și că știi să continui așa frumos și inedit ceea ce îți arătăm. Cărți am cumpărat mai puține [am încercat să ne mai limităm], iar preferatele tale au rămas cam aceleași. Te bucuri totuși când redescoperi un cotor prin care nu ne-am mai uitat de zile întregi, iar eu te privesc uimită cum înveți și cum îmi arăți detalii despre care ți-am povestit la un moment dat.
Ești îngerul nostru de lumină și te iubim mult, mult, mult...
În această ultimă perioadă am petrecut câteva zile și la cealaltă pereche de bunici, prilej numai bun de explorare și joc liber pentru tine... și de multe bătăi trepidante de inimă pentru mine. La început ai testat terenul, apoi nimeni și nimic nu te mai putea opri din a coborî treptele de ciment în viteză, din a alerga prin toată curtea cimentată cam trei sferturi. Chiuiai de bucurie și o luai de la capăt, iar și iar [s-a lăsat adesea cu căzături și julituri, dar nu te-ai oprit]. Ai dat păpușile din copilăria Ginei [pe toate trei le-ai botezat, firesc, Ana] în leagănul instalat de tataie în garaj, ți-ai improvizat acolo un mic altar unde îți duceai zilnic cărticica, icoana și cădelnița [bineînțeles că ai cădit prin toată curtea], le-ai dat de mâncare puilor și găinilor, ai cules roșii și castraveți cu bunica direct din grădină, ai băut lapte de capră, și câte și mai câte. Poate că cea mai importantă schimbare cu care ne-am întors acasă e renunțarea aproape completă [acum mai primești doar când mergem undeva și știm că nu se poate altfel] la scutec. Este o eliberare și pentru tine, și pentru noi. Acum spui repede când ai nevoie la oliță și se rezolvă, fără a mai fi nevoie să cari acea greutate după tine. Țe-ai bucurat și să mergi desculț și să te joci liber prin pământul prăfos și, privindu-te, deși nu-mi plăcea că te-ai murdărit, mi-am amintit de minunata mea copilărie când papalașca [așa numeam noi amestecul de apă și pământ] și jocul de-a magazinul în grădină erau printre preferate. Atunci mi-am spus că ar trebui să devin mai senină, mai înțelegătoare și să mă bucur mai mult, lăsându-te mai liber, chiar dacă e nevoie să te spăl de fiecare dată când intrăm în casă.
Jocul care-ți place momentan cel mai mult e să construim parcări pentru micile mașinuțe de lemn, pe scăunelul pe care l-am luat de la Negreni. Mă bucur că această idee ți-a stârnit imaginația și că știi să continui așa frumos și inedit ceea ce îți arătăm. Cărți am cumpărat mai puține [am încercat să ne mai limităm], iar preferatele tale au rămas cam aceleași. Te bucuri totuși când redescoperi un cotor prin care nu ne-am mai uitat de zile întregi, iar eu te privesc uimită cum înveți și cum îmi arăți detalii despre care ți-am povestit la un moment dat.
Ești îngerul nostru de lumină și te iubim mult, mult, mult...
cu drag, mami