...
Am dat nas în nas când am ieșit din bloc. Ne-a aruncat o privire încercănată, absentă și nu a zis nimic. Era cu gândul în altă parte, aștepta să ajungă la destinație cu laptele pe care-l ducea victorios în mână. De când s-au mutat, adică de când au fost dați afară, i-am mai văzut de câteva ori venind, încercând la poartă, chemând mâța, plecând bombănind. Acum, mama era singură. Raaafffi și fata lipseau. Ajunsă în dreptul gardului de lângă poartă, a început să strige mâța. Se uita insistent printre zăbrele și o chema să-și primească laptele, căci da, cutia albastră de Sim era pentru ea. [Recunosc că m-a uimit și mi-am pus unele întrebări...]
Am mai scris despre foștii vecini aici.