...
Cred că George a simțit, de aceea nu a dormit azi după-amiază. Copiii și animalele simt când ceva e în neregulă. Nici nu ne-am dat seama când s-a pornit cumplita vijelie, ne pregăteam să plecăm în vizită. Abia am mai apucat să ieșim pe balcon și să ferim florile, altfel ar fi zburat toate ghivecele. Mi-e încă vie dinaintea ochilor imaginea din Nucalia: întunecime învolburată în plină zi, un vânt năprasnic care purta cu el pungi, saci, frunze, ploaia bătând oblic și puternic, și-o biată pasăre încercând să reziste viforului... Am privit toți trei mirați nemaivăzutul; George stătea atent, cu ochii mari. Nu pricepea ce se întâmplă. După ce s-a domolit nebunia, am aflat și despre prăpădul din oraș. Nici nu avea cum să fie altfel! Copaci doborâți, oameni răniți, țigle sparte și acoperișuri luate, semafoare dezmembrate... Și câte altele! A fost încă un semn din care să înțelegem cât de mult ne iubește și ne ocrotește Doamne Doamne. Se întâmplă zilnic o mulțime de rele, iar noi suntem feriți de ele...