Pentru că... 35x25.
...
Iată că a trecut un an! Micul Dar era în marsupiu, explorând fericit mica, dar, pe atunci, încăpătoarea lui planetă B168. La doar 7 cm, nici nu avea cum să fie altfel! Doar tatăl lui hipergrijuliu nu mă lăsa să stau prea mult la soare, folosindu-se de un veritabil șantaj sentimental: „Vrei să-l prăjești pe Micul Dar?”
...
E mijlocul lui Răpciune. Făt-Frumos-Piele-și-Os o ia pe Ileana Osânzeana și pleacă încălecând pe Tina, calul lor alb, în luna de miere, sau mult-așteptatul concediu de după nuntă. Deși mânecă hotărâți, drumul de aproximativ 1000 de km le scoate înainte nenumărate capcane ademenitoare. Lipsa pălăriilor și a altor accesorii pentru plajă îi fac să zăbovească ore bune prin Pancevo, ca pe la ora 14:30 să constate, surprinși bineînțeles, că sunt plecați de acasă de mai bine de șase ore și abia de au parcurs 150 de km, ultimul feribot spre destinația lor fiind la ora 23. Tina prinde, ca prin minune, aripi! Asta până la Belgrad, când, în lipsa GPS-ului, se rătăcesc de-a binelea. În cele din urmă, după zeci de învârtiri printre străzi labirintice, se dezmeticesc cu ajutorul unei aplicații deloc ușor de folosit de Ileana Osânzeana și repornesc la drum. Tina zboară, iar ei ajung la ultimul feribot și abia după miezul nopții la Yanna, gazda lor de pe insulă. Trezită din somn, aceasta le dă cheia camerei cu chicinetă și le mărturisește că a crezut că nu vor mai ajunge. Făt-Frumos-Piele-și-Os e liniștit că totul a decurs bine având în vedere toate peripețiile zilei, dar, privindu-și jumătatea, înțelege că ceva e în neregulă. Ileana e tristă. Dezamăgită, mai bine spus. Unde e vederea la mare? El rămâne nedumerit. Ce vedere la mare? Trebuia neapărat să avem vedere la mare din cameră? Suntem foarte aproape de ea. Stai liniștită, o să rezolvăm. O convinge ușor-ușor să se pună la somn, iar el... el stă treaz în căutarea unei soluții. Dimineața o întâmpină cu un surâs larg și îi spune că peste trei zile vor pleca în cealaltă parte a insulei, la un hotel cu vedere spre mare. Yanna e drăguță și nu se supără, iar Ilenei îi trece bosumflarea. Ba mai mult, chiar începe să-i placă acolo! Câteva dimineți pregătește ceaiul, apoi scoate borcanul cu miere și zacuscă [luate de acasă, bineînțeles!] în timp ce Făt-Frumos merge să cumpere pâine și unt. Apoi servesc micul dejun împreună, pe terasa de afară. După trei zile, își fac bagajele și o salută pe gazdă. Pleacă în Limenaria, la hotelul pe care-l vor numi, impropriu, bungalou. Cum i s-au părut Ilenei cele patru stele pentru care au plătit triplu? Mult prea mult pentru ea, pentru ei. De la micul dejun cu duzine de feluri arătoase de mâncare [doar foarte foarte arătoase, nu și bune la gust], la jacuzzi-ul din cameră și chiar la terasa cu vedere spre albastru, unde nu a prea stat, sau la piscina din incinta hotelului unde nu s-au dus. Carevasăzică, o binemeritată lecție de viață primită din cauza unui moft de-al ei! Zice că s-a lecuit... Va vedea în următorul concediu dacă e, într-adevăr, așa!
