...
L-am numit, simplu, banditul. Dimineți la rând, în jurul orei 8:20, l-am găsit la colț de restaurant, foarte aproape de Casa Revizuitoare. Banditul e un domn slab, brunet, cu un ten creol și mustață, îmbrăcat în 90% din cazuri în negru [am rămas surprinsă când l-am văzut în alb], uneori păzind o bicicletă priponită alături, de multe ori privind atent ecranul telefonului. Poartă mereu ochelari de soare. Negri, bineînțeles. Într-o zi am avut impresia că mi-a dat „Bună dimineața!”. Nu mai rețin dacă i-am răspuns, dar probabil că nu, având în vedere că nu mă așteptam. Ce caută acolo, ce așteaptă... ei bine, habar nu am! Tot ce știu e că, din cauza negrului, are o alură de bandit. Inevitabil, mă face să zâmbesc. Un bandit inofensiv păzind în plină zi o bicicletă priponită alături...