„Mirosul toamnei a devenit pentru noi mirosul începutului de școală…”(din scrisoare)
Încă mi-e greu să mă obișnuiesc cu gândul că nu mai sunt printre cei care încep școala la mijlocul lui septembrie. E aducătoare de melancolie și atâția ani de amintiri și începuturi starea asta, dar astăzi m-am trezit iar cu noaptea-n cap să merg la Lazăr. Pentru ei. Pentru că mi-s tare dragi. Pentru că unii dintre ei vor ocupa mereu o parte din inima mea, oricât de departe ar fi plecați. Pentru că mă umplu de energie, bună dispoziție și determinare când sunt în preajma lor.
Le-am dat azi câte un petic de hârtie, să scrie ce-și doresc să li se întâmple până la anul. Inițial am zis că acasă sigilez direct în plic cele 14 păturici,dar nu am rezistat să nu le citesc. Acum îmi pare bine că nu m-am abținut, am găsit câteva lucruri pe care nu le știam. Se pare că uneori e bine să ai ”idei crețe”.
