luni dimineata strazile erau un covor crocant de frunze, gramezi intregi de frunze leganate de adierea blanda a unui altfel de noiembrie. maturatorii cu sacii lor albastri uriasi mi-au adus aminte de Sisif si de bolovanul lui.
e miercuri. frunzele aproape au disparut, a ramas doar vantul unui alt noiembrie. nu mai stiu nimic. nici cine sunt, nici ce vreau pentru ca am devenit oarecum un robot programat sa asculte reguli, definitii si o serie de teorii , dar care nu stie sa isi asculte inima.
zilele trec atat de repede.saptamana asta nu mai sunt plicuri pentru cutia rosie. saptamana asta robotul e trist.a crezut ca poate pacali bolovanul pentru a-l impiedica sa se rostogoleasca inapoi, si totul din orgoliu si incapatanare.
de saptamana asta, robotul lucreaza cu obloanele inchise... pana isi revine.
[păstrător-de-gânduri-bune. o călătorie de la adolescență la maturitate. jurnal de mamă de trei băieți. scrisori. fotografii. povcești. pseudoversuri. îndemn la simplitate. fărâme de suflet românesc.]