...
M-a emoționat mult această scrisoare adusă de George de la unul dintre colegii lui... Astăzi a început Săptămâna Altfel pentru ei, iar eu le-am citit [într-un mod informal, fără a-i lăsa deloc să doarmă în șoșoni] minunata carte Willie Fulg de Nea, despre care acum au aflat mult mai mulți copii datorită inițiativei de la Măgura.
Fără să contorizez, atelierul a fost ultimul din acest an. Un an încununat cu multe, nenumărate povești frumoase, despre care arareori am reușit să scriu.
Cum am fost de-a lungul acestei călătorii? De multe ori am tras de mine să mă pot aduna ca să merg să le împărtășesc o fărâmă de frumos, dar ei m-au răsplătit cu zâmbete curate și sincere din suflet de copil. De câte ori m-am simțit goală și săracă, ei m-au umplut și m-au îmbogățit cu entuziasmul lor. De câte ori am simțit că e în zadar, s-a găsit cineva care să-mi scrie sau să mă sune și să-mi mulțumească... Acest lucru mi-a dat putere, e minunat să te știi iubit.
Ei nu știu asta, dar le mulțumesc tuturor pentru că m-au ajutat să lucrez la îndepărtarea ruginii care zilnic încearcă să mi se depună pe inimă...
Oare anul viitor ce povești ne vom mai împărtăși...?