...
E o mare binecuvântare să fii mamă. O „povară sfântă”, cum am găsit scris la Sfânta Împărăteasă Alexandra Feodorovna. E sfâșietor de greu și de netranspus în cuvinte de frumos. Nu ai voie să te oprești nicicând. Nu ai voie să te îmbolnăvești și să zaci, trebuie să te refaci constant ca să fii bine. Dacă tu nu ești bine, nici pruncii tăi nu vor fi. Ești pasărea care să-i poarte pe aripi de bine și de frumos, care să-i învelească și să-i culcușească, care să le cânte și să-i aline și care să le povestească câte-n lună și în stele...
Cu pruncii tăi la piept ești scut de nedoborât. Hai, netezește-ți cutele de pe frunte și alungă amorțeala din oase, termină de băut ceaiul și mergi la culcare. Când se vor trezi veți zbura din nou, să te bucuri de călătorie! Știu, e sfâșietor de greu, dar de netranspus în cuvinte de frumos. E „povara ta sfântă”...