întâlnire „grăitoare”

...

În acest pervaz al lui Cuptor s-au întâlnit trei personaje: Copilăria mea, pictorul Ștefan Câlția și autoarea Clare Walker Leslie. 

 

când florile intră în casă. ca să devină ceai.

 

Dodo pictând în grădină

 

cada dintre roșii. năstrușnicie și bucurie.

bucurie de Cuptor și o nouă descoperire

 ...

Da, sunt minunate cărțile ei! Și da, chiar de ele aveam nevoie! Dac-aș fi știut, n-aș fi tărăgănat atât și i-aș fi zis lui Dar să mi le comande mai devreme. Dar toate la timpul lor. Dacă le-am primit acum, înseamnă că e cel mai bun moment. O știu pe autoarea Clare Walker Leslie de 2 sau 3 ani, de când am luat cartea The curious nature guide, pe care-am răsfoit-o de nenumărate ori și care mi-e tare dragă pentru că m-am regăsit mult în sfaturile și-n trăirile dumneaei referitoare la natură. Drawn to nature și The nature connection sunt proaspăt venite, mai trebuie să ajungă și cea mai renumită: Keeping a nature journal. În ceea ce mă privește, am din ce să mă inspir în perioada următoare. Ce bucurie!!!

Azi după-amiază am găsit un mic răgaz în care să-mi încep jurnalul naturii. Cu buchetul de garofițe luat ieri din Piața 700 alături.

Dimitrie cu iepurașul Albion

 

...

Iepurașul Albion e prima jucărie de in cusută de Linde cea talentată. L-a primit Teo de ziua lui, dar, pentru că inițial nu l-a luat în seamă sau a zis că nu-i trebuie [eram la maternitate și nu știu exact cum s-a manifestat], George i l-a confiscat [tipic, deși a primit și el o mult dorită vulpe tot atunci] și a dormit o bună bucată de vreme cu el [și cu vulpea, bineînțeles]. Apoi, într-o zi, din senin, Teodor a zis că e iepurașul lui și i l-a luat înapoi. Însă povestea nu s-a încheiat pentru că acum l-a descoperit și Dimitrie, iar pentru că urechiușele, mânuțele și piciorușele albe sunt tare bune de ros și de calmat gingiile inflamate, dragul de Teo a rămas din nou fără el. Mă bucură faptul că i-l dăruiește bucuros fratelui lui.

Dragă Linde, îți mulțumim pentru că dai viață unor jucării deosebite!!! Așteptăm cu răbdare șoriceii.

inspirați de natură

 ...

Așa funcționez eu: dacă după mai multe zile obositoare mi se oferă un foarte mic răgaz în care să mă deconectez de la cotidian, după aceea mă simt plină de forțe proaspete. Așa s-a întâmplat și azi, după ce am fost cu toții în piață, iar apoi m-am plimbat singură și nestingherită minute bune printre rafturile de la Daco și-am ales creioane și agende pe care să le transformăm în jurnale ale naturii. E o idee pe care-am tot tărăgănat-o de vreo 2 ani încoace, dar iată că în sfârșit prinde viață! Oh, și ce bucuroasă am fost de entuziasmul copiilor! Abia aștept să desenăm și să pictăm împreună, descoperind lumea care ne înconjoară!

sincronizare

Cum să nu fi pozat așa un somn dulce?

darul de dinainte de plecare

   

 

...

Eu sunt omul care bea ceai mai tot timpul, cu excepția perioadei caniculare de vară. Ceaiul mi-a devenit, încă din facultate, un soi de martor al tuturor poveștilor pe care le-am parcurs de-a lungul anilor. Ceaiul e revigorant și liniștitor, plantele, deși uscate, păstrând în ele amintirea locurilor în care au crescut. De când am descoperit ceaiul de cimbrișor al maicilor de la Măgura, acesta a devenit preferatul meu, așa că am infuzat zeci, poate sute, de cești și-am dăruit, ori de câte ori s-a ivit ocazia, și prietenilor dragi câte o punguță.

Încă de vara trecută am tot întrebat de el, dar nu l-am găsit. [Acum bănuiesc că întrebasem prea târziu și-i trecuse perioada de înflorire.] Astăzi, spre finalul plimbării noastre prin pădure, mi-a venit în gând să adun un buchețel din acele floricele mov de pe pajiște când, apropiindu-mă și simțindu-le mirosul, aproape că-mi venea să sar în sus de bucurie. Era cimbrișor!!! Da, a fost minunatul dar de dinainte de plecare...

un om mic într-o pădure mare

 

câte mii de nuanțe de verde?