...
E deja al treilea an în care coacem lăzărei în sâmbăta lui Lazăr. E o activitate de care băieții sunt încântați [și eu la fel, recunosc] și mă bucur că s-au implicat mai mult decât anii trecuți în modelarea pâinicilor. E-adevărat că George a lipsit la pregătirea aluatului, dar asta pentru c-a găsit icoana printată de anul trecut și a vrut s-o coloreze; apoi a montat-o în rama lui și ne-am bucurat cu toții de ea. În timp ce umpleam lăzăreii, am repetat cu ei colinda lui Lazăr, găsită tot în acele minunate fișe cu activități.
P.S.: În fotografii poate părea idilic, dar nu e întotdeauna ușor să lași deoparte toate celelalte treburi ale casei pentru a face ceva în plus cu copiii [mai ales dacă mai ai și-un marsupiu cu un pui de lapte la purtător]. Știu însă că doar așa putem clădi amintiri frumoase împreună, momente de care să-și amintească cu drag atunci când vor crește...