...
Barza Milenei Lukešová și a lui Jan Kudláček a poposit la noi primăvara trecută, imediat după ce a fost publicată în limba română. Cred că a fost cea mai iubită carte a primăverii, citită și răscitită de nenumărate ori. Am dus-o și la atelierul de povești și-am citit-o și cu altă ocazie unui alt grup de copii, cu toții bucuroși să construiască împreună cu noi povestea. Pe atunci nu știam că barza ne va aduce un nou membru în familie, pentru care Îi suntem nespus de recunoscători lui Doamne-Doamne...
Zilele trecute am regăsit cuiburile și, recitind povestea cu George și cu Teo, m-am gândit să facem ceva un pic mai deosebit decât anul trecut. Prin urmare, am pus o parte din cărămizile teifoc la treabă, l-am rugat pe tati să ne cumpere din nou pastă de modelat pentru că cealaltă se uscase și-am încropit căsuța lui Jakub și-un pom. Ieri dimineață, când George a găsit figurinele pictate, acoperișul și trunchiul de copac, a fost taare bucuros și țopăia prin toată casa. După-amiază a ajuns și Blanka [figurina folosită anul trecut fusese un ibis, căruia-i pictasem câteva aripi negre - n-a observat nimeni și ulterior n-am mai apucat să cumpărăm o barză] și maaare a fost bucuria copiilor.
Ce am învățat noi din această carte și de ce o iubim atât de mult? Ne place pentru simplitatea și totodată ineditul mesajului, pentru duioșia ilustrațiilor și pentru că ne-a învățat să ne bucurăm mai mult de toate semnele venirii primăverii: de mâțișori, de toporași, de iarba verde, de minunatele păpădii [tot din carte ne-a venit anul trecut ideea de a face dulceață de păpădii - a ieșit însă un sirop delicios pentru că bunicul ne-a adus o ditamai punga cu puf galben și n-am nimerit exact proporțiile] și mai ales de berze și de întoarcerea lor din țările calde. Când le-am văzut deunăzi în cuiburi în satele din împrejurimi ne-am bucurat nespus. Dodo, care e foarte empatic de fel, ne-a întrebat într-o seară: „Oare berzelor nu le e frig în cuib?” - căci era o vreme tare răcoroasă, ploua și bătea un vânt cumplit...
Recomandăm cartea cu dragă inimă! Noi abia așteptăm să găsim răgazul să ne luăm coșulețele și să plecăm la cules păpădii.
