...
La fel și complet altfel. Greu [sau imposibil] de transpus în cuvinte după ce trece, modul în care decurge o naștere te ia prin surprindere și te transformă iremediabil... Minunea aceasta de a da viață e ceva mai presus de înțelegerea noastră... e, pur și simplu, darul lui Dumnezeu.
Planeta B156 nu mai există din 13 februarie, de la ora 7:45. Atunci s-a milostivit Domnul de mine și l-am primit în brațe pe micul Dimitrie. Puiul a venit pe lume după o sarcină de fix 41 de săptămâni, nu lipsită de încercări și emoții. Nu lipsită de momente de cumpănă, în care puterea a venit doar de Sus, datorită gândurilor bune înălțate de nici-nu-știu-câți oameni... Nici travaliul în sine nu a fost mai prejos, debutând liniștit, dar precipitându-se furtunos neașteptat de repede [acum știu și eu ce face Caulophyllum]. Am ratat milionul de dolari fiindcă n-am născut în mașină sau în curtea spitalului [asta-i gluma minunatului doctor Niciodată], și am stat și de această dată internați mai mult decât era prevăzut inițial. Micuțul cu antibiotic, eu mai multe zile și nopți cu dureri de parc-aș mai fi născut o dată. Despre răsplata cerută de tâlhari, nu are rost să mai scriu acum aici. Și-au primit-o, iar noi suntem acasă.
Călătoria a-nceput! La drum, dragă Dimitrie!