așteptând primăvara cu florile Șandreei

 

Minunate semne de primăvară, pictate de draga de Ani:

nașterea lui Dimitrie sau despre cum nicio MARE bucurie nu vine fără jertfă și durere

 ...

La fel și complet altfel. Greu [sau imposibil] de transpus în cuvinte după ce trece, modul în care decurge o naștere te ia prin surprindere și te transformă iremediabil... Minunea aceasta de a da viață e ceva mai presus de înțelegerea noastră... e, pur și simplu, darul lui Dumnezeu.

Planeta B156 nu mai există din 13 februarie, de la ora 7:45. Atunci s-a milostivit Domnul de mine și l-am primit în brațe pe micul Dimitrie. Puiul a venit pe lume după o sarcină de fix 41 de săptămâni, nu lipsită de încercări și emoții. Nu lipsită de momente de cumpănă, în care puterea a venit doar de Sus, datorită gândurilor bune înălțate de nici-nu-știu-câți oameni... Nici travaliul în sine nu a fost mai prejos, debutând liniștit, dar precipitându-se furtunos neașteptat de repede [acum știu și eu ce face Caulophyllum]. Am ratat milionul de dolari fiindcă n-am născut în mașină sau în curtea spitalului [asta-i gluma minunatului doctor Niciodată], și am stat și de această dată internați mai mult decât era prevăzut inițial. Micuțul cu antibiotic, eu mai multe zile și nopți cu dureri de parc-aș mai fi născut o dată. Despre răsplata cerută de tâlhari, nu are rost să mai scriu acum aici. Și-au primit-o, iar noi suntem acasă.

Călătoria a-nceput! La drum, dragă Dimitrie!

trup cu două inimi

...

aici

strop de zăpadă nu-i.

doar ger și vânt năprasnic,

ce șuieră hai-hui...

nu-s flori înmiresmate,

doar câțiva ghiocei mici și plăpânzi.

pentru cât timp, mamă ursă,

o să mai ai

un trup în care două inimi

poți s-auzi?

 

poveste cu bufnițe și bucurie alături de copii

ilustrații din cartea După bufnițe

 ...

Aseară le-am dus copiilor o carte caldă, abia primită în coletul pentru ziua lui Dodo. Micul Dar nici măcar nu apucase s-o vadă și mi-a mărturisit ulterior că a crezut că e împrumutată. Tare mult m-am bucurat să descopăr și pe chipul lui emoția unei povești necunoscute, citite pentru prima oară alături de ceilalți copii.

Personal, găsesc că e minunată cartea și o recomand cu drag. Ilustrațiile au primit medalia Caldecott [cred că acesta a fost primul semn care m-a îndemnat s-o răsfoiesc online], iar textul e foarte duios, cu metafore și comparații care invită la introspecție. Îi mulțumesc Onandrei, bufnița noastră, că ne-a însoțit și de această dată în călătorie! Nici biscuiții* nu puteau lipsi - altfel cum aș mai fi fost Moș Crăciun, mai ales că voi lua o pauză de la această activitate îmbucurătoare de dăruire? 

* După ce i-am copt prima oară, am modificat proporțiile, adăugând mai mult piure de dovleac, și, desigur, mai puțin ulei și zahăr.

prin lumina dragostei lor

...

mă clatin.

ce-ntâmpinare Domnului voi da

cu-atât de găunoasă inima mea?

lumânare strâmbă, stinsă,

ajunsă-n mijlocul făcliilor aprinse...

oh!

nestăvilite lacrimi pe obraji prelinse...

prin lumina dragostei lor

și sufletu-mi se reaprinse.