...
Pregătesc sacoșele cu bunătăți [pricăjite, vorba tatei, dar sănătoase și gustoase] visând la un boț de pământ al nostru. O grădină cât de mică unde băieții să aibă locul lor de săpat și de „drum în lucru” [care a devenit un soi de laitmotiv pentru amândoi], iar eu câteva rânduri unde să pun verdețuri, morcovi și roșii. Poate și castraveți și ardei, și orice se va mai putea strecura printre ei... Inevitabil, gândul mă duce la colțul nostru citadin unde nu avem de niciunele și unde trebuie să cumperi [dacă n-ai părinți-bunici, ca noi] chiar și-o ceapă și-o legătură de mărar sau pătrunjel [după 3 săptămâni de lipsă data trecută, până și pătrunjelul din jardinieră ni s-a uscat] - nu cresc pe garduri și nu ți le dă nimeni.
Până când vom avea acel petic al nostru, suntem recunoscători pentru grădinile minunate ale bunicilor, care ne hrănesc și pe noi din rodul muncii mâinilor lor...