„Dacă Dumnezeu nu e pe primul loc [în viața ta], nu e pe niciun loc.” (Pr. Teofil Părăian)
„Toate minunările și toate bucuriile sunt legate de efort. Când diminuezi efortul, diminuezi dimensiunea, intensitatea trăirii.” (Pr. Pantelimon Șușnea)
„Asumarea credinței oriunde aș merge mă ajută să scot ce e mai bun din acel mediu.” (Pr. Iustin Miron)
...
Am cerut [în gând, desigur] cuvânt de folos și l-am primit odată cu binecuvântarea de final, sau binecuvântarea de întoarcere, cum i-am spus ani la rând... Ori a mea, ori a lor [căci se pare că a devenit mai ușor să vină muntele la mine decât să merg eu la munte]...
Ne-am dorit tare mult să ajungem, să-i revedem și să-i reascultăm pe lupii tineri care au așezat, în urmă cu ani buni, cărămizi temeinice în sufletele noastre. Până la urmă, neavând cu cine-i lăsa pe băieți, Dar s-a sacrificat și m-a lăsat să merg eu. Știa ce zile încărunțitoare avusesem, știa că era leacul ideal. Ajunsă în sală, mai că m-a podidit plânsul [până la urmă s-a și întâmplat, nu avea cum să fie altfel retrăind amintirea atâtor clipe minunate de la Oașa].
Dacă a fost leac? Dacă a fost dar? Oh, și încă ce mai dar! Am râs și-am plâns de dor, de jale, de bucurie și de durere. Cât de tineri și cât de vii au rămas! „Oare realul este inuman și umanul este ireal?” (Pr. Pantelimon)
Trăirea nu e aceeași într-un scaun de amfiteatru și acolo sus, pe Valea Frumoasei, pentru că, așa cum a spus Pr. Pantelimon, „realitatea te inspiră întotdeauna mult mai mult decât realitatea mijlocită”. Cu toate acestea, conferința a fost pentru mine o reactualizare a darurilor care s-au revărsat asupra noastră în taberele tinereții timpurii... Concluzia finală? „Binele e întotdeauna greu!”