...
Prima zi a lui 30. Nu am vizualizat niciodată această vârstă, nu mi-am făcut un plan cum o s-o primesc și cum o să mă găsească. Poate și pentru că de când îi avem pe copii am început să privim viața altfel - să nu mai fie atât despre noi, cât despre ei...
Și totuși, cum am sărbătorit? Dar mi-a promis că de această dată se ocupă el de tort și am primit o mică minunăție florală [mulțumesc frumos, Laura!], însă bineînțeles că am copt și eu câteva bunătăți, mai ales că s-a nimerit să fie și ziua din săptămână când mergem la muzică și la poveste [de această dată le-am citit copiilor cartea Din fericire]. Seara am aprins lumânările, care abia au rezistat, cu trei mici năstrușnici care voiau să le sufle continuu...
Un suflet drag a venit pe neanunțate cu o oală de fontă, cu care să mă împrietenesc în perioada următoare, iar altcineva care ne-a vizitat căsuța pe fugă mi-a spus fără ascunzișuri să mă detașez de orice loc pentru că suntem călători în această lume. Prima lecție a lui 30? Poate...