les mots restent sans voix

...

et mon mois du mai s'en va.

 

nu brusturi!

Ilustrație de Aliona Bereghici, din cartea Coronița

 ...

Brusturi. Copiilor le sunt serviți adesea brusturi. Cu frunze mari, umbroase, sub care să nu crească nimic [eventual doar șerpi]. Cu toate acestea, brusturii le sunt prezentați drept flori minunate, încântătoare, atrăgătoare...

Dar eu știu că nu e așa. Am crescut evitându-i și căutând după frumusețea adevărată, care se găsește cel mai adesea pitită în ierburi înalte sau în neașteptate unghere.

Așa le voi spune și copiilor noștri. Să fugă de brusturii sub care cresc șerpi și să caute frumosul. Când vor crește, decizia le va aparține. Poate vor merge mai departe decât mine, vor lua coasa bunicului și vor stârpi toți brusturii care mă înfiorau în copilărie...

explicație

 ...

cam așa s-a consumat aproape tot teancul meu de plicuri. 

„Binele e întotdeauna greu!”

„Dacă Dumnezeu nu e pe primul loc [în viața ta], nu e pe niciun loc.” (Pr. Teofil Părăian)

„Toate minunările și toate bucuriile sunt legate de efort. Când diminuezi efortul, diminuezi dimensiunea, intensitatea trăirii.” (Pr. Pantelimon Șușnea)

„Asumarea credinței oriunde aș merge mă ajută să scot ce e mai bun din acel mediu.” (Pr. Iustin Miron)

...

Am cerut [în gând, desigur] cuvânt de folos și l-am primit odată cu binecuvântarea de final, sau binecuvântarea de întoarcere, cum i-am spus ani la rând... Ori a mea, ori a lor [căci se pare că a devenit mai ușor să vină muntele la mine decât să merg eu la munte]...

Ne-am dorit tare mult să ajungem, să-i revedem și să-i reascultăm pe lupii tineri care au așezat, în urmă cu ani buni, cărămizi temeinice în sufletele noastre. Până la urmă, neavând cu cine-i lăsa pe băieți, Dar s-a sacrificat și m-a lăsat să merg eu. Știa ce zile încărunțitoare avusesem, știa că era leacul ideal. Ajunsă în sală, mai că m-a podidit plânsul [până la urmă s-a și întâmplat, nu avea cum să fie altfel retrăind amintirea atâtor clipe minunate de la Oașa]. 

Dacă a fost leac? Dacă a fost dar? Oh, și încă ce mai dar! Am râs și-am plâns de dor, de jale, de bucurie și de durere. Cât de tineri și cât de vii au rămas! „Oare realul este inuman și umanul este ireal?” (Pr. Pantelimon)

Trăirea nu e aceeași într-un scaun de amfiteatru și acolo sus, pe Valea Frumoasei, pentru că, așa cum a spus Pr. Pantelimon, „realitatea te inspiră întotdeauna mult mai mult decât realitatea mijlocită”. Cu toate acestea, conferința a fost pentru mine o reactualizare a darurilor care s-au revărsat asupra noastră în taberele tinereții timpurii... Concluzia finală? „Binele e întotdeauna greu!”

„băutură dulce” de Florar

 

...

Aceasta este prima noastră tură de socată din acest an [și prima mea încercare de acest fel, pentru care trebuie, din nou, să-i mulțumesc doamnei Mona Petre]. Foarte apreciată de băieți [mă bucur, având în vedere că salcâmata a fost așa și așa], care au băut deja mai mult de jumătate din cele 3 borcane pregătite zilele trecute pe balcon. La cât dispar de repede, anul acesta va trebui să mă specializez în „băuturi dulci”...

dialoguri cu George [VIII]

 ...

E ora unșpe noaptea și George încă nu doarme. De câteva minute și-a instalat un scaun lângă ușa-geam de la balcon și studiază fulgerele care brăzdează cerul, vestind furtuna.

- Mami, de ce se luminează cerul când fulgeră?

[și după câteva minute iar]

- Hai să vă dau o veste bună! Fulgerele astea o să ardă toată becurile de pe strada noastră!

[asta poate în contextul în care săptămâna trecută o parte a cartierului a rămas într-o seară în beznă]

30

 ...

Prima zi a lui 30. Nu am vizualizat niciodată această vârstă, nu mi-am făcut un plan cum o s-o primesc și cum o să mă găsească. Poate și pentru că de când îi avem pe copii am început să privim viața altfel - să nu mai fie atât despre noi, cât despre ei...

Și totuși, cum am sărbătorit? Dar mi-a promis că de această dată se ocupă el de tort și am primit o mică minunăție florală [mulțumesc frumos, Laura!], însă bineînțeles că am copt și eu câteva bunătăți, mai ales că s-a nimerit să fie și ziua din săptămână când mergem la muzică și la poveste [de această dată le-am citit copiilor cartea Din fericire]. Seara am aprins lumânările, care abia au rezistat, cu trei mici năstrușnici care voiau să le sufle continuu... 

Un suflet drag a venit pe neanunțate cu o oală de fontă, cu care să mă împrietenesc în perioada următoare, iar altcineva care ne-a vizitat căsuța pe fugă mi-a spus fără ascunzișuri să mă detașez de orice loc pentru că suntem călători în această lume. Prima lecție a lui 30? Poate...

29 + 364

 ...

„Tu ești sensul, eu direcția.” Eu sensul, în sensul de ordine. Căci ai dreptate, atunci când sunt neadunată, împrăștierea mea se vede atât în modul în care se poartă copiii, cât și în faptul că te obosesc și pe tine...

Astăzi mi-am dorit ca mâine să nu fie ziua mea. Să sar COMPLET peste această grijă. Poate de teamă că-mi dau seama cumva că, odată cu trecerea în zecile lui 3, va trebui să fiu mai altfel decât până acum. Adică mai curajoasă, în primul rând. Apoi, mai puțin „perfuzată” [acum la sensul figurat, ca-n poezia maicilor de la Diaconești, deși mi se potrivește și la propriu]. Nu în ultimul rând, mai recunoscătoare. Sunt învăluită de multă dragoste și nu-mi lipsește ABSOLUT nimic. Am primit multe, acum să dăruiesc...

maman, viens voir nos fleurs!

 

cel mai simplu e diamantul

betoanele strâng, verdele eliberează

...

Când ne strâng prea tare pereții și betoanele din jur, fugim în căutarea verdelui. 

Abia acum am descoperit pădurea cea minunată care nici nu e la așa mare distanță de casă. 

Da, dragă Dar, de acum încolo o să mă tot auzi căutând după ierburi uitate...

 

soc și cimbrișor, povceașcă de Florar

 

...

Maaaammiiii, hai la maaassăăă! 

Dar eu nu vreau să mănânc. Vreau mai degrabă să mă bucur de această combinație inedită și nespus de înmiresmată de cimbrișor și soc, de aceste plante culese dintr-o livadă aparte, în care nu am fost, dar pe care mi-am imaginat-o de câteva ori. 

E minunat cum unii oameni știu să așeze fărâme din așezarea lor chiar și într-o mână de plante de ceai...

Florarul meu

 

...

Florarul meu nu putea începe altfel decât cu multe, multe flori și cu suflet de copil...